Anticamera fiintei
Copacii cu priviri de blânzi m-au izbit în tâmplă și n-am mai putut să-mi aliniez gândurile, pe fereastra spartă din ochi s-a așezat o idee și n-am mai vrut să-mi controlez conștiința ,
noapte
Jumătate de noapte mă sfâșie vise, de n-ar veni să mă trezească trecute prin timp coșmaruri viscerate, resturi de gânduri și frânturi de lumini stau la pândă să înfulece șoapte, din
DIMINEAÞA
Îmi savurez cafeaua ca și când nimic nu ar fi mai important decât să urmaresc zborul unui fluture clandestin în lumina difuza a dimineții... pe jos zac hârtii din \" nebunia\" unui delir
ÎNGER
Îngerul s-a spovedit apoi te-a mușcat de lobul urechii fiindcă nu știa să sărute, cum picurul de sânge i-a stârnit zgomotul de oase sparte, a numărat până la trei și s-a refugiat întro viziune
DORINÞA
Să mai cuceresc o secundă în sensul invers al stelelor, îmi pun în palmă un cîntec mai aproape de grădina cu primăveri și mut închisorile dincolo de nebunie să am timp să cresc arbori între
DESTÃINUIRE
Albul acesta ,scăpat haotic prin mine, deschide uși ... mi se face curent. Nu puteai bănui că aseară, nemaiavând tăceri între noi, mi-am spart un plămân să văd cîte aripi mai rămân
La limită
Mi-am îngropat securea cât mai adânc și primăvara creștea crudă printre stivele de orgolii, pot să jur că mi se zbate ochiul drept să pun frustrarea la îndoială și mă judec să o arunc în fața
Cine sunt?!
Eu nu mai știu dacă am fost doar humă însuflețită sau pulpă de căprioară, n-am mai prins demult un apus de soare să-l înfulec la cină când stau oasele să mă analizeze cu ochi unei Eve
Patetică
Atâtea suflete neânghițite, nici la masa de prânz, nici la masa de seară, se dospesc pe cerul gurii încălecându-se, noaptea sparg pereții de sticlă ai memoriei și invadează retina profanând
Sarcastic inchizitoriu
Frumoasă pierdere inofensivă gaura aceasta din călcâi , de ce aș mai interzice respirația căutării, o mecanică adulmecare poposește în contur, dacă vreun logic ar forța marșul unui duș
Anticamera fiintei
Copacii cu priviri de blanzi m-au izbit in tampla si n-am mai putut sa-mi aliniez gandurile, pe fereastra sparta din ochi s-a asezat o idee si n-am mai vrut sa-mi controlez constiinta ,
Mai bine Nu
Să simt că zbor, în spațiul meu înghesuit de fluturi până la degetul stâng, pe cer, te juri,privindu-mă că am față de înger colorată. Mai bine nu, adună frunzele de pe aripi, să nu te
Lacrima
Am desenat o lacrimă și brusc, pielea a făcut valuri peste un craniu deshidratat, nu mai știam cum să țin pumnii deschiși fără să nu fiu bănuită de însingurare și adulmecam pofta de a-mi
Imaginea din oglinda
Imaginea din oglindă Am înlocuit privirea cu un zâmbet pe urmă mi-am pipăit buzele să fiu sigură că n-am să te mint, am tot adunat semne de alint împrejurul măinilor și-am trimis toate
