O căpriță singurică
Behăia prin crâng adică,
C-ar fi vrut și ea ceva,
Un mascul, pe undeva.
Da’ din tufiș ieși îndată
Un bursuc ce îi dă roată,
Că, și el ar vrea ceva.
O căpriță, n-ar fi
Într-un tren pe drumul vieții,
Călători, de fel și fel
Chiar în zorii dimineții
Iepurașu-i plin de el.
Că el sare țopăiește,
Când în sus și când în jos,
Și de lume nu-l privește,
Că e mândru
Într-o împărăție mare
A dobitoacelor d-atunci,
Era un colțos mai mare
Ce îmbrăca peruci.
El era vulpoi de fel,
Mându și cam teleleu,
Dar cu blana-ntru-n tighel
Și un cap mare de leu.
Ca
Un pisic așa de mic
Prin odaie tic, tic-tic,
El într-una se-nvârtește
Că a lui coadă n-o găsește.
Pisicuța, a lui mamă
Îl privea de sub o geană,
Cum de-a dura se dădea,
Și ce mult se
În oraș, în centrul mare
Printr-un zgomot de motoare
O blondină principesă
Se plimba cu Bubi-n lesă.
Hâț încolo, hâț încoace,
Lui Bubi gura nu-i mai tace,
Și deodată fără veste
Rupe lesa
