Lumina diafană ce-aruncă o umbră
Difuză, fără de nume, moartă,
Incălzește o față inghețată de
Suflarea ignorantă a unui nimic
Ce părea perfect;
Acel nimic ce mă făcea să zâmbesc
A dispărut
Vreau ceva dulce.
Deschid rând pe rând dulapurile
Cu cheile lor ruginite de timp,
Dar, oglindindu-mă parcă, toate sunt,
Goale...
Fără culorile vii și miresmele îmbietoare
Ale bomboanelor si
