Poezie

Lumina

1 min lectură·19 septembrie 2005

Mediu

Lumina diafană ce-aruncă o umbră

Difuză, fără de nume, moartă,

Incălzește o față inghețată de

Suflarea ignorantă a unui nimic

Ce părea perfect;

Acel nimic ce mă făcea să zâmbesc

A dispărut acum,

Lăsând in locul său un tot negru

Ce se aseamănă cu veștmântul meu.

Mă pierd în el și mă cufund în el,

Ca o lumânare ce curge încetul cu încetul,

Topită de propria-i căldură,

Ucisă de lumina dătătoare de viață...

013.201

Despre aceasta lucrare

Autor: Chereji Florin
Tip: Poezie
Cuvinte: 73
Citire: 1 min
Versuri: 13
Actualizat: 1 mar. 2026

Cum sa citezi

Chereji Florin. “Lumina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/chereji-florin/poezie/141632/lumina

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

SN Sara Nagy✓20 sept. 2005

Imi place sirul lusor digerabil poeziei; un firisor de apa lina ce curge fara a intalni multe obstacole in drum. Mi-ar fi placut totusi sa citesc ceva invaluit de mister, in care conditia asta umana se pune usor sub semnul incertitudinii. nimicul ce parea perfect e destul de cliseic, dar accentueaza ideea. Puteai gasi alternative. \"Ma pierd in el si ma scufund in el\" imi pare un pic repetitiv, si am impresia ca ordinea logica e inversata. Sfarsitul mi-e aproape de suflet, desi nu face altceva decat sa infiga cutitul mai tare in rana celorlalte versuri. In concluzie parerea mea este ca ar fi pacat sa nu mai valorizezi putin textul. O metafora la locul potrivit si cateva figuri de stil pot muta muntii din loc:) sau cum se spune
drag
eu
diana