Cezara Stanca

Exact!Este vorba de cautarea aceea permanenta de a reintregi sublim dumnezeiasca sfera,cind barbatul si femeia se implinesc desavirsit iubindu-se,fiindu-si unul altuia motivul si cauza trecerii prin veacuri,in armonia desavirsita a intregului univers care se descompune si recompune dupa legi doar de el stiute.
Iti multumesc!

Iti multumesc pentru parere,voi reveni asupra poeziei.
Exista momente in care ne putem insela usor,in care avem nevoie sa ne inselam.Apoi platim tribut faptului ca ne-am inselat si,mai ales,faptului ca nu stim sa suportam infringerea:inconsistenta unora este masura dezechilibrului altora.Si totusi numai neimplinirile ne pot da dimensiunea reala a implinirilor posibile.Si necesare.
Iti multumesc.

Iti multumesc pentru lectia de gramatica;voi fi mai atenta.Raspunsurile sint echidistante si paralele cu intrebarile si le gasim acolo unde le punem.Sau nu le gasim niciodata.
\'\'Poezia e ca un copil\'\'-frumos si,din nou,ai dreptate,din respect pentru poezie si cititorii ei,trebuie cultivata,educata si expusa,indiferent ca e clasica sau moderna,intr-o forma cizelata si armonioasa.
Geniul il judeca posteritatea;nu simt impulsul unei false competitii intr-un mediu ostil.Poezia imi este un fel de gimnastica sufleteasca,un fel de curatenie interioara,pentru a ma elibera de refularile,angoasele,spaimele uitate,de la venirea lui Venus pe lume,adinc,intr-unul din sertarele mobilei cu care sint utilata,pentru a-mi face,macar uneori,curaj sa exist si sa merg mai departe,ca si cum...Ca si cum totul ar fi in regula.
Si,daca cineva simte la fel,inseamna ca nu sint singura,iar daca am reusit sa ajut pe cineva sa nu fie singur,e un punct cistigat.
Si totusi.Si totusi exista,in fiecare din noi,o sclipire,un mic simbure de geniu,care ne permanentizeaza cautarile,disperarile,asteptarile,neimplinirile,insingurarile.
Poezia exprima,distilata,o stare de spirit,o idee la un moment dat.Este numai una din fete,nu si singura.Neschimbata ramine numai culoarea dominanta.
Cu scuzele de rigoare pentru intirzierea acestui raspuns,iti multumesc pentru opinii.

Mi-ai amintit de niste ani si mi-am dat seama,cu tristete, ca ne straduim sa devenim complicati,eliptici,indescifrabili,uitind sa exprimam simplu,firesc,umanul din noi,emotia naiva si pura.
Lermontov:valuri cu vuiet ce nu se
mai curma/Luneca-n rece noian;/Oameni si oameni,nevolnica turma,/Trec,se framinta in van./Scumpe sint valului recile maluri,/nu de caldura i-e dor;/Oamenii dragoste-ar vrea...dar nu-s valuri/Reci cum e inima lor.
Concluzie:oracole

Iti multumesc,prietene necunoscut.Esti,probabil,partea buna a fiecaruia din noi.

Cit timp avem la indemina visul,ca exercitiu al supravietuirii,inca se mai poate.Noroc ca diminetile vin intotdeauna la timp.
Iti multumesc.

Iti multumesc.

Frumos.Dar cand ceata se risipeste,iese soarele.Sa vezi ce bine este atunci!

Iti place Minulescu?
Se pare ca da.......
Incearca sa fii mai original,eventual specifica la rubrica mentiuni autorul.
Cu putina stradanie,vei reusi sa exprimi tot atat de bine ceea ce au spus in poeziile lor marii poeti.
Pa.Iris