vezi tu, cuvintele sunt de hîrtie

mușc din carnea mamei nu vreau să îți dau nume te știu străin alergi înspre copilărie cu un steag de staniol înfipt în umăr suflet scânteie niciodată cu inima goală mâinile monument de tandrețe într-un tablou eu nu vreau să deschid ochii când trec prin sensul giratoriu aleg o brățară cu aștri și un evantai mă așez la capătul singurătății tale și îți descompun otrava zilei în ecuația mută a fericirii undeva o femeie taie ramuri de portocali cântând