infidela mea copilărie

e cert: așa cum vîntul are trup și umbrele sunt ființe vii eu am fost doar copil într-o viață anterioară pe atunci nu știam lumea era o pasăre mare cu aripile roșii pe cei dragi îi voi înmormînta în inimă pe cei absenți îi voi hăitui aflu asta dintr-o legare dulce, dulce de gînd cînd strîng în palme o migdală ca pe o întrebare și văd cum trupul tău se subțiază în ochiul lui Dumnezeu