jurnal naiv de toamnă cu funigei și timp de iubit

fiecare zi mă leagă de-o apă înnod calea pisicii negre mai învechesc cîte-un om am un iubit sărac poet fără vie și umori metafizice purtate cu mîndrie într-o tabacheră memoria lui de copil se mai întreabă și acum de ce trece timpul chiar dacă amîndoi așteptăm iarna ea va veni sigur cu același tramvai agitată ca o pereche de îndrăgostiți pierduți în lume