domnule, n-ați văzut doi cai albi?

ziua crăpase într-un stei de apă doi copii își căutau caii din poveste răvășeam stelele și visam biblioteci scrise în pietre la mâna mea ajunsese o luntre legănând un timp moale (tu ai spus asta, nu-i așa? da vom rămâne prieteni fără să ne mai atingem luminile te asigur am fost martorii celei mai frumoase viziuni