visul de lapte al singurătății

orice idilă stîrnită de-o furtună aurie între două vietăți simțitoare chiriașe în colțul unei canapele parfumate poate deveni istoria unui oraș răsturnat într-o ceșcuță de porțelan dar nu se întîmplă asta de regulă pentru că nimeni nu se gîndește la veneția atunci cînd ninge prin urmare ai toată libertatea să te topești într-un cub de zahăr cu gust special sau de care vrei tu