Poezie
Privat
1 min lectură·
Mediu
În colțul casei mele de gînduri,
doarme chel, un bolnav de singurătate.
Și-a uitat limba, mi-a râs din priviri,
cînd intrigat, mi-am aplecat umbra
asupra lui.
Am vrut deci să-i aflu povestea,
dar nu, mi-a zis, nu se poate,
căci altfel n-ar mai fi bolnav.
Singurătatea nu se-mparte,
nu e pește de risipit
pe la guri înfometate.
Singurătatea e un bun personal,
intim,
mai dihai ca periuța de dinți.
Apoi a tăcut din priviri.
Tăcut am rămas și eu,
când mi-am plimbat umbra
prin alte colțuri.
Nu mă mai interesa nepovestea
bolnavului cel chel.
Singurătatea nu e trâmbiță,
e doar lujer neterminat
al verbului.
Și doar de unică folosință.
002.547
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cezar Mazilu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Cezar Mazilu. “Privat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezar-mazilu/poezie/218277/privatComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.