Poezie
Etică
1 min lectură·
Mediu
Respir chiar dacă nu vă place.
Știu că nu e etic să trăiesc
Așa cum place numai mie
Să fac ce simt și ce gândesc..
E vina mea că vă e teamă?
E vină mea că vă ascundeți
Sub aparența protectoare,
Sub scutul vostru-nchipuit?
Degeaba judecați din cărți
În timp ce sufletul se stinge,
Nu veți ajunge nicăieri
Cu gândul simplu material
Și zâmbetul închipuire.
Vă doare că nu sunteți liberi,
Constrânși de Nimeni
Vă lasăți, pierduți departe.
Așteptați salvarea-n ceruri
Uitând că viață-i și aici
Și frică, sincer, mi-e de voi
Monștrii cu gândire tâmpă.
001.586
0