Poezie

lumină

1 min lectură·10 iulie 2020

Mediu

Este doar o întrebare,

evadată dintr-al nopții jug,

când limbută mi se-așază

ca un ghimpe-n așternut!

E mai dulce ca nectarul,

mai amară ca un gând,

o azvârl deci

peste-un umăr

potcoavă de cal zălud!

Cântec,

sau descânt pe-o geană

cățărându-se pe-o cruce

mult mai albă,

decat albul,

făr' de-o urmă,

făr' de-o pată!

Îngerii azi mi-o desmiardă,

o invită-n zbor ușor,

ca un cânt de începuturi

râsul plânsului

în dor!

Poate fi ades pavană

în buricul nopților,

ca o moarte ce se-nălță

drept castel de-Armaghedon!

Prin fuiorul de lumină

umbra mea,

un mânz ce doarme,

ca o peșteră străveche,

ca o platoșă de soare!

mă scald ades în ea,

cărare-mi trasez cu-o pleoapă

rătăcind ca-ntr-o Sahară

nisip curg...

așa...

'ntr-o doară!!!

00910

cernea rodica. “lumină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cernea-rodica/poezie/14148173/lumina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.