Poezie

vrednicie

1 min lectură·9 iulie 2020

Mediu

Cu gât uscat,

din freamăt chin,

culeg cu mâinile-amândouă

atâtea năluciri și rouă,

statuie ezitând

între frenetic

și abandon total,

simetric!

Ce mireasmă,

ce dogoare,

mugure de cer sălbatic

îmi prefiră fruct patetic,

fruct de noapte,

peste coapse mi se-abate

ca un răsărit de astru

năpădind un cer sihastru

logodit cu-a sa lumină

ce adulmecă-n vitralii

marginitu-mi necuprins!

În făgăduință ei,

clepsidra,

har în casa-i grea de ceară,

plină de necumpătare,

scoate astăzi la vânzare

vrednicia mea de lut!

I-am pus sufletului frâu

pentru-a sa însingurare

ce în haos se prăvale

refuzând uimit să cadă

până va găsi răspunsul

de ce viață mea clipește

doar o dată!?

De ce fuge însetată

în fântâna timpului,

măsurându-și adâncimea

doar în gustul sângelui!

001.018

cernea rodica. “vrednicie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cernea-rodica/poezie/14148162/vrednicie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.