Cernat Catalin

Apocaliptica Ex abrupto In linistea ermetica a verbului a fi Cresc intru devenire anotimpuri sidefii Pleoapa timpului coboara spre apus Inchizand lumea de jos in sus Stelele se

Exista un singur adevar: adevarul e fals, prea feminin Exista o singura limita a decadentei: sa cersesti dragoste Exista un singur nume: asa ne cheama pe toti Exista o singura greseala capitala:

Adoarme ziua-n imbratisarea noptii Lumea isi aprinde Luna ca veioza Iar cerul serveste drept abajur Stelele clipesc greoi in prag de noapte Dusuri calde se aud pe teava de colectare Ceaiul

Persifland al nemuririi mit inaintez spre inceput Aduc cu mine fiorul lumii, odorul si culoarea ei Pe maini port pecetea cerului, in fata Lui sunt mut Predau la fara frecventa credinte pentru

Clipe dezosate asteapta-n pragul usii ei Ganduri muribunde zac pe targa indiferentei Lumini sparte pe lintoliul jilav Suflarea magmatica a serii dinainte Imi prajeste acum micul dejun Ca o

Ati vazut vreodata un nebun? Daca da, atunci sa stiti ca era cel mai normal om de pe Pamant. Daca nu, atunci va indemn cu atata dragoste sa deveniti nebuni. Caci nebunia zace putrescenta in

Poreclit Icar ma catar pe Luna s-ajung la Soare Steluta-mi sulfa-n aripi cu ardoare Acum, in a mea nepasare, incep dau crezare Dragostea, OOooo, dragostea e lucru mare

Efigie pe sufletu-mi bolnav De hidropizie, tolerez lacrimile asa cum Tu-mi dolerezi cuvintele care se Sparg la tine-n ureche! Esti tu, efigie.. Pasi mici si repezi, de pitic Imi calca

Liane sidefii ancorate in real Inextricabil hatis de nevoi Ma afund cu buna stiinta intr-un mediu fecal Ma hranesc cu placeri simple, la fel ca voi Indraznesc sa rapesc o clipa pentru

Marginita de liniile frante ale violetului refuzat de ingeri Te joci cu suvite de par ars si-ti arunci hainele de pe tine Si te speli in balta fetida cu mainile sfredelind noroiul din nas Cauti

Dovada vie a inmormantarii lui suntem noi Unde se naste un om, moare un Dumnezeu Metonimii bipede in drum spre izbavire Nebuni intr-o lume normala in drum spre devenire Exegeze dedicam oamenilor

- Da-te mai incolo.. - E rosu, nu e negru. E doar in mintea ta culoarea. - Mananci cacat pe fond verde. Ti-au crescut frunze-n cap, draga mea. Nu e vis, e doar o realitate punctata pe un

Intrepid acced catre ultima stea Zirka, FC Zirka, asa o cheama pe Ea Mainile-mi plasmonizate distoneaza cu intregul Fin, rafinat, intrec tot regnul Ca un demiurg plutesc pe verbe ontologice

As purta un ochi in mana si m-as uita in buzunar Sau ca si cum as avea buze-n ceafa ca sa te pup Cand stau cu spatele Ca si cum ar ninge vara Sa te racoresti tu in dedesupturile tale

Borcane pline cu dragoste pusa la macerat Pivnita mi-e plina pana-n ochi de lacrimi In camera viscerele-mi sunt nelinistite Iar antreul a amortit! Balconul da spre o lume prea grabita Pe hol