Casa nu e mai „acasă”
Un musafir s-a prezentat.
Acum la ușa nemiloasă,
Vin și plâng cu dor înmormântat.
Un frig în suflet mă doboară,
Dar nu e iarnă, nu-i ninsoare;
Te vizitez mai rar,
S-a scurs și timpul cel zdrobit,
Și sufletul e tot rănit.
De când te caut printre stele,
Mă pierd eu printre gândurile mele.
Și-n liniștea ce m-a cuprins,
Te caut iar, de neatins.
Un dor mă
Prin depărtări de dor aprins,
Când lumea-n jur nu m-a cuprins,
Tu, printre lacrimi ce se sting,
Din nou spre mine ai întins.
Și dorul iar ne prinde-n brațe,
De dragul nostru neînfrânt,
E
