Cerasela Toffan

Ma inclin si cu bucurie astept sa ne reintalnim!

Eram pe aici, mai de mult. Cu numele meu, Cerasela Toffan. Bun, am tot incercat sa il schimb cu numele de autor consacrat, Elsa Dorval Tofan. Nu mi-a iesit. Intr-o zi, se va afla, cum se spune...

Cu drag,
EDT

sunt o rezista/ Apostolatul furiei mele e pironul care ține pancarta...mai explicit nu se poate.
Lectia supravietuirii e evocata de pe tiparul educatiei standardizate pe valori. Acelea care nu mai sunt sau daca sunt nu folosesc la nimic, pentru ca vremea lor e
caduca. Caci istoric vizigoti, huni si tatari nu mai sunt, nu mai razboiesc. Istoric. In fapt, sunt printre noi, si cu ei, clovneria unei societati hiperactive, amestecate, care miroase strident. Sunt surprinsa de aceasta poezie, cunosteam alte tonalitati din creatia doamnei Enea. Prin surprinsa spun o abordare la care nu ma asteptam, un poem cu trimiteri directe, transparente la disfunctiile societle. Infrarealist. Pe placul meu.

„Bridge” este un text de constructie. Aparenta poate insela cititorul grabit dar in sine nu asistam la o partida de carti metodica, calculata ci la infruntare dinamica intre caractere. Nu personajele ca atare sunt aici interesante, chipurile lor, textul nu este nu reportaj, nici un portret colectiv ci dispozitia lor, acel... dincolo de carcasa, acel... in spatele fetei. Acest joc este unul al muteniei, al expresiilor fetei si ochilor, al complicitatii jucatorilor...pe axe. Orice emotie, orice apostazie nu pot deveni mai mult decit rictus caci regula nu permite. De unde apologismul mut al jucatorilor, nervozitatea lor abia perceptibila. Citesc in acest text confruntarea dintre oameni, dintre axe, dintre sexe, o confruntare aprehensiva totusi, din nou, regula trebuie respectata...ataci, dar numai in tarele mortului. Geometria acestui joc este in umbra metaforei sale din care infruntarea insasi a existentei tisneste in monade. Si, cu aceasta metafora, autoarea a legat cercurile intr-un text unitar, bine crescut, fara cea mai mica urma de amfibologie.