Cazangiu Liviu

Privim adânc felinarul mahmur, Atât de rece abuzăm păcatul, Generația degradată suspină, Un priveghi celor iubite. Fredonezi o baladă ruginită, Savurezi solitudinea veșnică, Când esențialul

Atingi profund povara păcatului, Ești sedat de melancolie, Visezi un val de neputință, Înverșunata ființă e drogată. Caută tovarăși cu sânge rece, Dai de lepră pe vecie, Ordinară sală pentru

Meditați sclavilor asupra trufiei, Josnic sculptați temelia haotica, Fanaticul glas picteaza nebunia, Profanilor, corupeți minți slabe. Sacadat scobești mărul discordiei, Cu frică savurezi

Savurăm mustul vieții,ne îmbătăm în ironie, Vecinul provoaca scandaluri nocturne, Gustăm mărul discordiei,muribunda mea e beată, Ignoră falsitatea neputinței,e trist,e seară, Ignoră-l înca o

A înțelege dorul meu neexistent, A înțelege vorba,traiul meu eminent, Sortit să fiu de teamă,dar pașnic îți șoptesc, Spre a mea pierzanie,viața mi-o citesc. Special a mea sentință,ucideri în

Amor neexistent,amor nedorit, Dornicul meu sărut macabru, Timpul am ales,să mor,dar nu des, Suflarea mea blestemată creștină, Suflet amoros,suflet vioros, Pătări de sânge,uite o lumină, Neguri

Și un vuiet sfios,transformat în migrenă, Loc de odihnă,macabră tenebră, Timpuri pustii,locuri solitare, Cimitir al amintirilor, Tineretea mea incă nu moare.

Spre mirarea mea deduc misterul chipului tău, Spre fantezia mea,sculptez podoaba cu mintea mea, Spre fericirea mea,pictez cu sănge chipul tău, Al meu,al tău al nimănui,unic pentru

Of,minte de copil aventurată prin vremuri, Dulce sunt vorbele tale din trecut venite În extaz ne dorim dureri si chinuri, Sânge pur peste tot,sângele nimănui. Un dor pribeag printre a noastre