Cazac Lucian

Uneori simțim durere fără un motiv anume și ne exteriorizăm fiecare în felul lui. Durerea răbufnește din noi, lăsând în loc lumina din fiecare, lăsând în loc puritate. Clipa este seacă atât timp cât nu este atinsă de lumină, după aceea devine puritatea momentului. Tristețea se sperie de mâine, pentru că mâine înseamnă; un nou început. Mâine înseamnă; renaștere. Sfârșitul zilei, reprezintă mortea trecutului. Noaptea își are ciclul ei; ființă - neființă - ființă. Și poate de aceea, îmi e dor de mâine.

Semnez
De ce ne-ar fi frică de reminescențe ale trecutului? Acestea vor ființa cât îi leatul pe pământ. Nu ne obligă nimeni să fim conservatori, așa că aspirăm la evoluție. Dacă se poate vorbi de o doză de conservatorism, atunci aceea trebuie orientată spre păstrarea valorilor naționale:umane, spirituale și materiale.

Lucian Cazac - muncitor în domeniul: mobilă
- muzician diletant

Am avut senzația că sunt un bebe, pe care mămica lui îl leagănă și îi șoptește la uechiușă un basm. Versurile tale, par să aibă o candoare nativă și se simte pe undeva un ritm de vals... un, doi, trei ... un, doi, trei. Există prea mult \"și\" în poezia aceasta. Ai putea încerca să-l omiți pe \"parcă\" din ultimul vers, ultima strofă. În rest... un, doi, trei... un, doi, trei.

Draga mea Andrea
Ideea pe care am vrut s-o inoculez, era tocmai opusă.
\" Nu îmi place vinul!\"
Enumerarea produce plictiseală:
\" Nu îmi place vinul!\"
Grotescul cu care se încheie fiecare strofă produce oroare:
\" Nu îmi place vinul !\"
Alții, din ultima strofă:
\" Sunt, Eu !\"

Rostește-mă ca pe necuvinte
Citește-mă ca pe o neumbră
Înalță-mă ca pe un Crist
Neșansă de iubire
Mister nerezolvat
Chemat din Dumnezeu
Și printre toate acestea
Sufletul tău.

Ai abordat un look clasic,ceea ce pentru unii ar fi trendy iar pentru altii tabu. Noi epigonii, ce-i drept am cam uitat sa ne laudam cu inaintasii nostri.Pentru ca ai acoperit putin golul asta ai o inghetata de la mine, pacat ca nu mai este asa cald.Deranjeaza muzical in strofa acel \"ca\" di strofa a doua versul al doilea si poate gasesti altceva in loc de =cusururi= Iotiti cati de u are cuvintelul asta. In rest, degeaba iau eu pastile anticritica ca tot nu-si fac efectul. Amu s-auzim de bine si ne mai gasim p\'ici

ceva bacovian
teatru abstract
eugen ionesco
nuditatea nerusinata
a absurdului
negrul invadind albul
antiteza
nou
zorii aduc lumina
sah mat
albul castiga

Am inteles faptul ca ai personalizat iubirea,dar iubirea nu te poate invata sa iubesti,pentru ca atunci cand te intalnesti cu ea, devii tu insuti iubire, si daca tu esti iubirea sentimentul traieste in tine,atunci ce ar mai fi de invatat? Dorul, te poate invata numai sa tanjesti.Altceva nu stie sa faca.Daca ceri iubirii sa-ti descopere misterul,nu vei primi nici un raspuns. Iubirea este si ea un mister. Aici, ceva se termina ca pe o muchie de prapastie unde nu ai alta alternativa decat sa sari in gol. Cauta puntea de legatura intre cele doua muchii de prapastie. Opreste-te la mijlocul puntii,observa mirajul si frumusetea lumii, apoi treci dincolo. Ai facut un pas spre INAINTE!

Suntem fără limite \"tu fără țărm eu fără sfârșit\" chiar dacă limitele noastre se caută dorind să se intersecteze fatidic. Două paralele îndrăgostite dar care nu își vor găsi niciodată perpendiculara.
Conexiunea cu natura de la înălțimea zborului, răzvrătirea în fața morții și refuzul de a deveni victimă
\"am refuzat naufragiul\"
Copilul din tine aleargă bucurându-se de puritate, bucurându-se de bucuria lui, dar El,Senior nu-i va recunoaște inocența netezindu-i calea spre înțelepciune.

Serenius

Vocalele emit căldură, dar consoanele reprezintă liantul care le susține, deci nu le putem submina valoarea. Vocalele au puritate. Consoanele sunt entități aparte dar fără vocale sunt sterpe nu au valoare, deci puritatea le leagă;prin vocale indiferent în ce ordine se scurg ele.
Lucian

Imagine medievală, fiorul vieții, fiorul morții, deșertăciunea materială, triumful vieții prin esența sa.

Siplitate si puritate. Sa ne bucuram de imagini asa cum ne bucuram de surasul unui copilas, neincorsetati, neindoctrinati, nedogmatizati; pur si simplu, imagini clasice ale unor vremuri demult apuse.