Pentru tine Dan 1

ȘI-I GALBEN ȘI PLÂNGE... Cădere în gol. Durere. Nu pot să țip, dar mă doare. De ce nu pot? Ce mă reține? Ei. Toți. Împreună. Mă leagă. Mă sufocă. Mă sugrumă. Mă-nec... În lacrimi. De ce? Pentru cine? Pentru tine... De ce nu ești aici? Unde ești? Tăcere... Dar, oare, va veni vreodată? Se poate. În mine totul e posibil. Și moarte, și viață, și zâmbet, și țipăt, și apă, și cer, și nori, și plante. Tot una e. Natură ticăloasă! E moartă... Și-i galben, și plânge. De ce? Pentru cine? Pentru tine... DE PE PÃMÂNT... Amară. E bine oricum. Dulce. Prea roz. De ce? Din multe motive. E albă. E pură. Natura e surdă La țipătul meu Ce mă doare. De ce oare? Întrebare mai banală nu există pe pământ. Ce pământ? Al meu, al tău, al nostru? Nu. Al ei. De pe mormânt. Flori albe, roz, galbene. Ce veselie a naturii în aceste momente mute. Cenușă. Și pașii ei. Absorbiți de moarte. Ce neagră viziune. Se prea poate. Durerea e mereu. Dar unde? Aici, acolo. Mereu. Mereu. Mereu.