Poezie

În lipsa ta

1 min lectură·31 decembrie 2010

Mediu

Un infinit de ape stranii,

Se-aștern în calea mea,

Purtând gându-mi departe,

Adânc în mintea ta.

Iar apele amare,

La picioare mi se-nchină,

Și plâng dupa iubirea noastră,

Și plâng mereu, suspină.

Cu pași mărunți și crânceni,

Eu mă îndrept spre mare,

Cu sufletul sfărmat,

Cu inima ce-mi moare...

De dorul tau răpunsă,

Încep să amorțesc,

Și nu mai simt nimica

Încep să amețesc.

Cu apa pân’ la glesne,

Din ochi lacrimi imi curg,

Mă-ndrept ușor spre mare,

În ea să mă cufund.

Genunchii imi sunt umezi,

Brâul mi-e la fel,

Pieptul chiar și gâtul,

În apă mi se pierd...

E neagră-nvolburată,

Și de venin e plină,

În infern s-a ascuns ea,

De-a cerului lumină.

Ușor mă-nghite marea,

Ușor eu mă tot sting,

S-ajung la tine-n ceruri,

Nu-i încă prea tarziu.

001.238

Catalina Nastase. “În lipsa ta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalina-nastase-0036101/poezie/13966194/in-lipsa-ta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.