În lipsa ta
Un infinit de ape stranii, Se-aștern în calea mea, Purtând gându-mi departe, Adânc în mintea ta. Iar apele amare, La picioare mi se-nchină, Și plâng dupa iubirea noastră, Și plâng mereu,
Corbul
Stau întinsă-n pat pe spate, Ochii mi-s închiși de mult, Lumânările mi-s stinse toate, Iar visele-aduse de vânt. Corbii-mi mușcă-ncet din carne, Sângele curge încet, Mâinile-mi
Pădure-mbălsămată
Pădure-mbălsămată, Cu râuri mici de sânge, Cu căntec surd și sumbru, Ce crengile îți frânge. Pădure-mbălsămată, Portret firav de morgă, Pictat în a mea glastră, Căntat de-a mea
Doar el și ea
Doar el și ea tot singuri stau, Afară-n cimitir tot plouă, Doar el și ea tot singuri stau, Cu picuri mici ca și de rouă. Doar el și ea tot singuri stau, Și mintea lor se-mbată, Doar el
