Putea fi doar magie,
Sau mister...
Putea fi un strop de roua,
Dar sunt eu,
Putea fi o mare
Sau un apus de soare.
Dar e un glas
Împletit cu-un vals,
iar eu cu ochi de-admirator
Aștept
Simt
Ca si cand
Din pamant devin
Nisip.
Simt
Cum iti alunec,
Printre degete
Cum nu ma poti opri.
Simt
Cum zbor departe
Dusa de vant, aruncata...
Intr-o parte din mare.
Simt
Apa
Ca o gheara, vine din trecut
Agatandu-se, umilindu-se
Se taraste, plangand...
Spre mine, sentiment al prezentului
Ca o adiere de vant, neterminata
Dar iubita si uitata.
Si se infinge, acolo
Zarurile au fost aruncate
Cuvintele au fost spuse
Amintirile sunt multe
A venit vremea,
Cand trebuie sa sfarsesc capitolul
Sa sterg lacrima
Sa intorc pagina
Si sa inchid caietul….
Unu, doi, trei, patru, cinci..
Ea: Povesteste-mi...
Cum te-am intalnit?
Iti mai amintesti?
El: Parca ar fi fost ieri
Ea: Ieri e ca si astazi
Astazi a fost ieri
El: Delirezi
Ea:
Stii, e ca si cum
Dulcele si amarul s-ar amesteca
Binele si raul ar disparea,
Ca si cum perdeaua de pe fata ti-ai da
Ochii mei, prin ochii tai ar vedea
Buzele tale, sub buzele mele ar
Putin! Inca mai doare
Amintirea ta.
Cu nostalgie
Amintim si plangem.
Pentru ca asa a fost sa fie
Pentru ca asa este si va fi
Si asa,
Fara nici un pic de logica,
Fara nici un pic de
CB