Crăciunul anului 1942 ocupă un loc aparte în memoria lui Ion Constantinescu Măracineanu. Acum 62 de ani s-a luptat cu moartea la Cotul
Donului.
Incercuiți de armata sovietică, Ion
Cinci oameni pleacă pe Techirghiol la fiecare răsărit al soarelui, pe frig sau pe căldură, vara și iarna. Strâng nămol negru de pe fundul lacului, comoara șefului Rică, cu două barci: un lighean
Urmam, plini de ravna
si spirit civic
excesiv,
amprentele celor dinainte,
pasii,
etapele,
de parca am respecta
planurile inramate
si atarnate pe peretii
albi de
Fascistul si peremistul s-au intalnit in trenul meu. Fascistul e din Ploiesti, e tuns scurt, cazon, e imbracat intr-o geaca de piele maronie, e incruntat, in timp ce peremistul e din Buzau, are parul
The Fossil Hittite
He thought in a language that was dead
For three thousand years. And he wrote on waxed plates
Which immediately were getting the mark of time
And they were hidding
Always
The stars
Have found a position of their own
And they repeat themselves endlessley.
The same sunrise,
The same sunsets,
The same light,
The same wrinkles.
If I thought
As putea fi intre
suferinta si fericire
daca as putea sa le gandesc pe amandoua.
dar ele n-au existat niciodata
Ma aflu suspendat intre nimicuri
dar nimicul nu exista,
n-a fost
Printre incercari zadarnice,
mi-a spus ca cerul
n-a existat niciodata,
iar eu am inteles ca unii ingeri
plecasera scarbiti de plictiseala,
si ceilalti murisera
de rasul prea
Iubirea ta e pentru mine
o cană albă,
lipsită de gradații,
fără centilitri;
o poezie de manual,
care mă lasă albastru
și plin de alternative
la lipsa voastră
mi-a mai ramas o mana
mi-a mai ramas un ochi
mai am acum doar jumatate
din mintea mea
de zece ani tocita.
mi-a mai ramas un ochi
un glob de sticla
cazut in sfera craniului
un ochi ce
inot printre maestri,
plutesc in gelatina eroilor de neam si tara,
si e frumos,
aproape minunat.
si burebista e nebun
a taiat viile si-acum
se ascunde si bea bere
din vechiul lui hamei
in
Ne uitam unul la altul
ca doi incepatori,
desi eram versati
in felul nostru posac.
Nu aveam curajul acru
care te poate face
nebun sau intelept deopotriva.
Ma uitam la tine si regretam,
si nu
gaseste-mi un vis te rog in care
sa stau picior peste picior sau intins
in lenjerie de pat curata
in care sa-mi amintesc de ceva
nu stiu de ce de ceva de care sa nu-mi fie rusine
de ceva care
1 septembrie
Sa stii tu
ca ma apropii de esenta,
cu fiecare migrena
imi pare ca drumul se scurteaza.
Am fost mai intai amator,
apoi mestesugar al celor fara de trup;
acum
24 august
Nu invatase in scoli fistichii,
nu aflase multe din succesiunea anilor,
nu vazuse oameni murind,
deci n-avea nici un motiv
sa creada in mutarea lui;
nu vazuse
21 august
Daca jos este moartea,
jos nu pot fi decat lacrimile.
Daca jos este nestiinta,
sus nu poate fi decat intrebarea
care nu cauta raspuns
dacat intr-un mod
SOMN RECE
in casa in fotoliul mare coatele sprijinite pe manere
intind degete transpirate sterse de cuvertura
degete calde in care focul nu vrea sa mai vina
degete fierbinti anticipand de zeci
cu aceasta migrena
lumea se opreste
este ultima mare durere de cap
din aceasta parte a lumii
ultima presiune pe care
pulsul enervant al gandirii
il depune asupra fruntii lui
toata
