Și dacă tu ai vrea să te întorci la mine
Aș săruta pământul pe care tu pășești,
Aș scălda în lacrimi o zi, de fericire
Doar să îmi spui din nou că mă iubești...
Și dacă tu ai vrea să reînviem
Sufletul meu plânge după tine,
cu el plânge și cerul
doar tu nu plângi...
Sufletul meu se-nchină ție,
îl vede lumea
doar tu nu-l vezi...
Sufletul meu e un cântec
ascultat de cer
Doar tu
De ce să plâng mereu
când nu ești lângă mine?
De ce să-ndur singurătatea
ne-nsuflețită ca un mort
ce-a putrezit de timp?
De ce să-ntind mereu mâna
și să nu pot să te ating
și să te strâng la
în fiece zi mă rog
să mai trăiesc o zi,
să mai pot respira
un nou clișeu de viață...
în fiece zi mă rog
să am putere să creez
un vers, o strofă,
un nou clișeu de artă...
în fiece zi mă
Ești mai frumoasă decat o umbră
dintr-un deșert torid
ce își așteaptă trecătorii
să îi binecuvânteze cu apa izvorului din oază...
Ești mai frumoasă decât un cântec de dragoste
cuprins de
Există undeva un început
Trist și vesel de iubire
Ce trăiește în trecut
Părăsită de fericire...
Există undeva o dorință
Puternică și totuși moartă,
Cuprinsă toată de voință,
Respinsă de o
Voi muri și ochii mi s-or stinge,
Voi pleca în lumea veșnicei bucurii...
Focul candelei, iubito, vei aprinde,
Mă vei plânge pierdută printre veșnicii...
Al meu palid trup îl vei
Cat de calda esti in prag de iarna
Cand vine frigul si greul ger;
Cu un zambet sub o groasa haina
Imi apari in vis venind din cer...
Tot ce-i inghetat in fata ta dezgheata,
Cand apari cu
Plouă cu gânduri
prin gându-mi
în noaptea rece gânditoare;
doar luna
îmi veghează plimbarea
plină de gânduri
pe străzi.
Totul îmi apare
în minte
sub forme de gânduri
udate
de ploaia de
Frumoasă fată... chip de zână
O muză vie sculptată-n lut,
M-ai fermecat cu al tău zâmbet
Și cu formele tale... al tău trup...
Păpușă vie... al tău glas...
Și muzicalitatea mă-văluie;
Mă simt
E noapte tarzie in sufletul meu;
stau singur si privesc
la cerul senin;
si stele pe cer
si luna e plina,
e-un inger ce vegheaza
asupra sufletului meu...
Incerc sa numar stelele
dar nu
Raza lunii ce coboară
Luminându-ți ție fața
Fură amorul ce doboară
Sufletul din noi si viața...
Raza lunii ce străbate
Ani lumină pân\' la tine,
În drumul său ea se abate
Aducându-ți nopți
Ce dulce ești, dulce minune...
Parfumul tău mă înconjoară,
Tu ai plecat și-ai luat cu tine
Un vis frumos de primăvară...
Ce dulce ești, dulce minune...
Redă-mi un strop de fericire,
Tu ai
Tu acolo-n depărtări,
Iar eu aici departe...
Ne despart priviri spre zări
Și distanța ne desparte...
Tu acolo mori de dor,
Eu aici la fel ca tine...
Cât aș vrea acum să zbor,
Ori tu să vii
Plecând din lumea grăitoare
am ajuns o umbră;
în pământ, închis în lemn;
totul e rece, pustiu și greu...
Numai umbre-n jurul meu;
chiar și eu sunt umbra mea;
o altă lume, neagră,
întuneric
iubesc femeia
ce se scaldă în iubire,
surâsul,
a ei privire o iubesc...
iubesc zâmbetul femeii
ce viața și-a legat-o de mine
o muză este
o iubesc...
și părul ei - un păr de aur
peste umeri
Doi ochi negri ma privesc
Si ma-ngheata a lor privire
Si zambetul de care ma-ndragostesc
Ma obliga sa-ti port iubire...
Parul tau negru ma imbata
Si ma cheama catre tine...
Iar blanda ta voce
mângâie-mi privirea
ce te caută la orizont;
mângâie-mi lacrimile
ce tot curg în depărtări;
mângâie-mi pasul
ce se-ndreaptă către tine;
mângâie-mi glasul
ce te strigă in noapte;
mângâie-mi
CM