Catalin MORARU

Plouă cu gânduri prin gându-mi în noaptea rece gânditoare; doar luna îmi veghează plimbarea plină de gânduri pe străzi. Totul îmi apare în minte sub forme de gânduri udate de ploaia de

în fiece zi mă rog să mai trăiesc o zi, să mai pot respira un nou clișeu de viață... în fiece zi mă rog să am putere să creez un vers, o strofă, un nou clișeu de artă... în fiece zi mă

Tu acolo-n depărtări, Iar eu aici departe... Ne despart priviri spre zări Și distanța ne desparte... Tu acolo mori de dor, Eu aici la fel ca tine... Cât aș vrea acum să zbor, Ori tu să vii

mângâie-mi privirea ce te caută la orizont; mângâie-mi lacrimile ce tot curg în depărtări; mângâie-mi pasul ce se-ndreaptă către tine; mângâie-mi glasul ce te strigă in noapte; mângâie-mi

Există undeva un început Trist și vesel de iubire Ce trăiește în trecut Părăsită de fericire... Există undeva o dorință Puternică și totuși moartă, Cuprinsă toată de voință, Respinsă de o

iubesc femeia ce se scaldă în iubire, surâsul, a ei privire o iubesc... iubesc zâmbetul femeii ce viața și-a legat-o de mine o muză este o iubesc... și părul ei - un păr de aur peste umeri

Frumoasă fată... chip de zână O muză vie sculptată-n lut, M-ai fermecat cu al tău zâmbet Și cu formele tale... al tău trup... Păpușă vie... al tău glas... Și muzicalitatea mă-văluie; Mă simt

Cat de calda esti in prag de iarna Cand vine frigul si greul ger; Cu un zambet sub o groasa haina Imi apari in vis venind din cer... Tot ce-i inghetat in fata ta dezgheata, Cand apari cu

De ce să plâng mereu când nu ești lângă mine? De ce să-ndur singurătatea ne-nsuflețită ca un mort ce-a putrezit de timp? De ce să-ntind mereu mâna și să nu pot să te ating și să te strâng la

Ce dulce ești, dulce minune... Parfumul tău mă înconjoară, Tu ai plecat și-ai luat cu tine Un vis frumos de primăvară... Ce dulce ești, dulce minune... Redă-mi un strop de fericire, Tu ai

Raza lunii ce coboară Luminându-ți ție fața Fură amorul ce doboară Sufletul din noi si viața... Raza lunii ce străbate Ani lumină pân\' la tine, În drumul său ea se abate Aducându-ți nopți

E noapte tarzie in sufletul meu; stau singur si privesc la cerul senin; si stele pe cer si luna e plina, e-un inger ce vegheaza asupra sufletului meu... Incerc sa numar stelele dar nu

Plecând din lumea grăitoare am ajuns o umbră; în pământ, închis în lemn; totul e rece, pustiu și greu... Numai umbre-n jurul meu; chiar și eu sunt umbra mea; o altă lume, neagră, întuneric

Sufletul meu plânge după tine, cu el plânge și cerul doar tu nu plângi... Sufletul meu se-nchină ție, îl vede lumea doar tu nu-l vezi... Sufletul meu e un cântec ascultat de cer Doar tu