Catalin Momarleanu

De când mă știu tot trag la poartă
fără să fiu un atacant la Steaua sau Dinamo
trag destul de bine si mingile mele se apropie amenintator de transversala
sau nimeresc vinclul și mi se servesc înapoi.
cu timpul am inteles ca nu pot nimeri poarta încercând să dau cel mai spectaculos gol din istoria fotbalului.
poarta e un zid. e zidul.
așa cum dragostea e trasul la poartă.


două porți ale sărutului puse una în fața alteia
la o lungime de câteva șoapte
îndeajuns de aproape încât să nu mai treacă nimeni prin ele

însingurate trupurile noastre
în seara aceea îbgălbenită de marte
luna ridicată în doă mii de șoapte
scluptate cu o pană pe coaste
uitate în două minute,
rămase umbrite pe ziduri
băteau în inimi
ritmuri de bloes-uri

Am citit de 5-6 ori poemul tău(sau nu stiu exact de câte ori). ași fi vrut să rețin câteva versuri și să i le recit unei prietene intr-o seară, la o bere, duhnind a tutun(cu scopul de a o da pe spate), dar m-am lăsat pentru că mi-e imposibil să mă concentrez la cuvinte, căci nu cuvintele compun poezia asta. ele au mucegăit în ploaia de afară și s-au ascuns în \"păpușile rusești\" pe care le strângi în jurul tău și din care \"descătușezi visele\"-minunat. mai departe versul vorbește de la sine.
Matrioshka asta a ta devine din ce în ce mai mare sau mi se pare mie?

Mirela mea e-un farmec al pădurii
o prăjitură cu fistic și tiv
cântată e în game alegorii
o linie și două note-n portativ

mie mi se pare foarte tare și prima parte. e eclipsată de finalul pe care îl îmbracă
Alice
(îți spun așa pentru că am citit undeva o discuție a lui Nichita cu un poet junior (Cărtărescu cred) în care juniorul tot îi spunea maestrului domnule Nichita...la care Nichita a replicat ceva de genul: spune-mi Nichita
așa cum lui Dumnezeu îi spui Dumnezeu)
cuvintele mele sunt puține și sărace. sunt cioplite de un potcovar, de un fierar de la țară. mă simt ca un idi amin dada care îi scrie scrisori de dragoste reginei angliei(într-un sens poetic evident).

you made
me love you

Dragă Sorine,
ți-aș recomanda, dacă îmi permiți, poezia \"Singurul lucru care conteaza\" de Lucian Avramescu. Femeile sunt o chestiune destul de delicată pentru tine, dar văd că tovarășele de pe site te apreciază.
Ai dreptate în ce privește \"șosetele infipte în nike\". E o chestie ce ține de Manelospirit.
Te revolți pentru că femeile astea sunt din ce în ce mai urâte. Ei lasă mă sorine..ce naibi, cu poemele tale ai putea tu să dai gata vreo tovarășă de la știrile sportive sau vreo fotomodelă. trupadurule.

Poemul mi se pare slabuț cu toată revoltarea și lupta antisistem feminin ticăloșit.
Se termină foarte poetic într-un \"mda..\" scuipat printre dinți pe femeile urâte presupun. Destul de abject.
cu sinceritate
Catalin

Mariana,
poezia ta merită o atenție puțin mai mare.
nu sunt eu poetul cu experiență,care să poată da sfaturi, dar o dată ce ai apelat la rimă ar trebui să menții și pasul.
de exemplu în prima strofă,ultimele două versuri, mi-ar suna mai bine așa:

purtate de vânt plutesc în iluzii
alină inima pierdută-n confuzii

asta dacă nu ar strica prea mult ce ai vrea tu să ne comunici.
în strofa 2, ultimul vers:

mă cuprind încet și mă înfioară

la ultima strofă mai ai avea puțin de lucru. eu aș vedeao mai dramatică.
Încă o dată. dacă tu ești mulțumită de poezie așa cum este, nu lua în seamă părerile mele.

cu tovărășie
Cătălin Stingherul