Catalin Mihai Stefan

*** Nedumerirea unui animal în fața mobilierului scos în stradă, pe treptele ei, devastat, cu măruntaiele bucațite și amestecate, de fapt mestecate și rumegate într-o zi cu soare nici

Oamenii care foloseau mijloace de transport erau triști de acolo dinăuntru de parcă și-ar fi dat seama că acea călători(r)e a lor era o mostră de îngustare a propriilor vieți. De parcă,

Primăvara asta nu mă voi lăsa în zvârcolirea tiranică a casei să mă zăvorască după cum vrea ea. Pe-afară cade-o pânză pretutindenă de zvârci asurzitoare- aerul țipă forfecat de aripi, încerc

Simt ceva pe timpan. Gândurile mele se prăbușesc și mor unele de altele, foștii lor amfitrioni își împrumută umbrele și sunetul, mașinile se modelează după cum o mână spală pe

Treapta studiată ... din creștetele lor înfloresc sârme incandescente și se răsucesc în formă de coroane. Tinerii pe care-i văd eu sunt mai grei și se-alungesc. Cercuri înfrânte

Vreau să fiu mare Vreau ca mâine dimineață să mă trezesc bătrân. Peste noapte să-mi spargă cineva tinerețea din care să rămână gravitând, câteva resturi, hiatusuri printre zbârciturile

Poate nu e rău că se tot mărește numărul accidentelor rutiere. Iarna, de exemplu, în urma ciocnirii căldura iese din mașină ca un abur galben care ar ține locul soarelui, iar viețile, cu umerii

La vremea când ziua nu mai pregeta, într-un piept desfigurat se rescria o inimă, o alta cobora drumul împestrițat al coastelor în sânge, să se legene în ritmul unui cântec, îngânat de

Mi-a rămas pe retină albia Râului Luminii care-acum curge-n altă parte după ce-a secat de la mine, Doamna neștiută a fluturat pe bolta mea un evantai făcut dintr-un peisaj de iarnă și

Mult timp a crezut că s-a născut cu sufletul spațios cam cât două-trei livinguri de-ale latifundiarilor stabiliți în America. De curând a realizat că, de fapt, cu fiecare femeie pe care o