Jurnale

e aşa uşor să trăieşti poezia ca o găleată de apă rece scoasă din tine mai adânc din izvoare în gânduri te dai, te împarţi, în viaţa celorlalţi ca un genunchi plecat în rugăciune ce este omul, o

CVcatalin ioan vega

0

0

Un pas atât de greu, din eu în eu, Când mai smeresc un gând ascuns Când așteptarea-mi termină plânsul Peste chipul de lut doar flacăra nestinsă Îmi încăzește dorul. Mai strâng o

CVcatalin ioan vega

0

0

Tu apă te topești în mine Eu munte te strâng în cascade Cu cât mai învolburată Cu atât mai aproape de inima mea... Rana mereu mai adâncă Ce se vindecă prin tine. Tu nu m-auzi Eu te

CVcatalin ioan vega

0

0

Tu adormi sub visele mele Te înalți să muști cu tâmplele, Sub sprâncene ard văpăile noastre Cât de mult ascund comorile de tine Se închid gândurile mele ruine. Și lacrimile se adună să

CVcatalin ioan vega

0

0

E prea mult înțeles în neînțelesul soartei Poate e departe în noi înțelesul…poate Atingerile tandre de cuvinte împletesc Ițe să prindă icari de tăcere, Poate se aude mai bine fiecare adiere

CVcatalin ioan vega

0

0