Poezie
melancolicului eu al meu îi urlu
...la naiba. E iremediabil.
1 min lectură·
Mediu
În spatele cuvintelor, tristeți m-aleargă,
săracele nici timp de-alint azi nu mai au,
se ceartă-nmănuncheate. Sori o mie,
vor să-mi lumineze calea
și când sunt mai aproape,
lacrimi, din cele vechi,
zădărnicesc ce altcândva cu disperare-am ridicat.
Poartele sufletului,
aflate-n întuneric, din demult spre-aproape
azi mi se vor deschide, și am să mă aflu...
cu siguranța...
într-o zi.
Cea mai îndepărtată.
De mă vor mai iubi, sau nu, nu-mi pasă
tristețile mă vor
alerga oricum. E iremediabil.
Atunci ne vom găsi...
sau ne vom pierde...
La naaaibaaaaa!
E i-re-me-di-a-bil!
012.388
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cătălin Găian -Konig
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Cătălin Găian -Konig. “ melancolicului eu al meu îi urlu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalin-gaian-konig/poezie/97365/melancolicului-eu-al-meu-ii-urluComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Melancolia ca stare esentiala, eventual izvor de poezie.
0
