Am stat un ceas la poarta vremii
și batalioanele treceau,
plângeau în ploaie toți curtenii
pentru lumina ce pierdeau.
O noapte-ntreagă-am ascultat
cum regele tăia făra-ndurare
și apa se
în jurul lui,
copacii-s prefăcuți în turnuri de hârtie.
soarele-i lut uscat
și iarba toată-i fân, scaieți și mărăcine.
cuvintele sunt stropi de ploaie,
dar apa se transformă în mocirlă.
în
