Poezii

Am stat un ceas la poarta vremii și batalioanele treceau, plângeau în ploaie toți curtenii pentru lumina ce pierdeau. O noapte-ntreagă-am ascultat cum regele tăia făra-ndurare și apa se

în jurul lui, copacii-s prefăcuți în turnuri de hârtie. soarele-i lut uscat și iarba toată-i fân, scaieți și mărăcine. cuvintele sunt stropi de ploaie, dar apa se transformă în mocirlă. în