Cand e frig
Tristetea sticloasa si ascutita ca un sloi
Imi sfasie caldura sufletului
Fiindca nu mai esti aici
Ca sa ma intrebi
Cum de sprancenele mele umbresc stralucirea zapezii.
Cand
Uneori, descoperind un capat
Ii dai lopata in mana
Ii spui’vezi ca a iesit mizeria la suprafata..’
Si-i aduci nisip sa acopere ce nu vrei sa vezi.
Tremuri cand bate vantul si-ti intorci
Piata cu biserica si statuie,
Banci, pensionari,
Nepoti…
Si porumbei.
Copii le dau paine, fug, ii zburatacesc.
Porumbeii zboara.
Porumbei pe statuie…
Doi copii arunca cu pietre in
Le-am soptit oamenilor ‘Sunt aici.’
Dar mult prea multe de facut in prea putin timp…
Mi-am scos un ochi si l-am zdrobit,
l-am zdrobit apoi si pe celalalt…
pentru ce doream eu, nu
