Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Intunecare

1 min lectură·
Mediu
Le-am soptit oamenilor ‘Sunt aici.’
Dar mult prea multe de facut in prea putin timp…
Mi-am scos un ochi si l-am zdrobit,
l-am zdrobit apoi si pe celalalt…
pentru ce doream eu, nu ajungea…unul,
trebuiau neaparat DOI.
Apoi am presarat faramele peste lume
Si le-am spus oamenilor:
‘ Priviti-ma !’
Dar ii auzeam: se tot minunau
‘cum de-au cazut atatea stele pe pamant ?’
Atunci am tipat :
‘ V-am dat ochii mei,
credeam ca macar asa, prin proprii mei ochi
ma veti putea vedea…!!’
‘ Da, da! Acum te vedem! ’
Dar eu nu-i vedeam, nu ma puteam convinge…
‘ Da, da! Te vedem foarte clar! ‘
…dar nu i-am crezut.
002.327
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
112
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Carmen Rus. “Intunecare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-rus/poezie/48605/intunecare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.