Poezie
Intunecare
1 min lectură·
Mediu
Le-am soptit oamenilor ‘Sunt aici.’
Dar mult prea multe de facut in prea putin timp…
Mi-am scos un ochi si l-am zdrobit,
l-am zdrobit apoi si pe celalalt…
pentru ce doream eu, nu ajungea…unul,
trebuiau neaparat DOI.
Apoi am presarat faramele peste lume
Si le-am spus oamenilor:
‘ Priviti-ma !’
Dar ii auzeam: se tot minunau
‘cum de-au cazut atatea stele pe pamant ?’
Atunci am tipat :
‘ V-am dat ochii mei,
credeam ca macar asa, prin proprii mei ochi
ma veti putea vedea…!!’
‘ Da, da! Acum te vedem! ’
Dar eu nu-i vedeam, nu ma puteam convinge…
‘ Da, da! Te vedem foarte clar! ‘
…dar nu i-am crezut.
002.333
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Rus
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Rus. “Intunecare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-rus/poezie/48605/intunecareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.