carmen mihaela visalon

Acum ca am aflat, thot ce aveai de spus despre tine, spun si eu: ma bucur sa te cunosc. Atentie, trec pasari. Apleaca-ti putin umarul drept. Sa nu le ranesti, si, tot ce ai spus despre tine, sa inceapa sa sune ca un pian cu placa de lemn.

cand din cioburi de palarie
se lasa cu poezie,
zic: mai sa fie!

p.s.: am zis si ceva despre lumina?

Dorina,
Referintele din primul comm, legate de opera lui Panait Istrati, nu erau intamplatoare. Prin Adrian Zografi, am cunoscut ce inseamna toleranta si puterea de iubi oameni cu coordonate diferite pe axa destinului. Nu judec si nu condam- dar, de aici pana la a promova la scara planetara homosexualitatea, de a creea impresia ca in viitorul apropiat, iluminati fiind, vom intalni din ce mai des in parcuri cupluri gay, ma sperie. Asa cum ma sperie puterea modelelor si capacitatea artei autentice de a deveni un avocat al diavolului. Am vazut filme minunate despre homosexuali, lesbiene... etc, etc... Dar, dar, oare asta va trebui eu sa retin din viata si opera celui ce-a scris muntele vrajit, sau altceva?
In ceea ce priveste titlul commului, cand pomeneam de promovare, vizualizam scena de la sfarsitul spectacolului: el, ea, ei, impart spectatorilor materiale promotionale...si astfel, prim publicitate se vor acoperi costurile punerii in scena. Evident finalul avea mai multe variante. Inclusiv acela ca fiecare spectator sa plece acasa cu \"Pradatorii\" in buzunarul de la piept. Cat despre sponsorizare, sonorizare si muzica, mai vorbim.

Cezar, am citit si am recitit poezia si nici urma de Papura Voda, esti sigur ca nu ai gresit textul?
Bogdan, adevarul este ca sunt. Tu, tot varsator???

Maria imi cer iertare pentru ca nu am revenit mai devreme. Asa cum am promis, am reciti textul. Este foarte, foarte bun si poate sa fie interpretat cu succes si de o vedeta TALENTATA sau de un amator.Este suficient de scurt, suficient de cinematografic, suficent de insuficient interactiv, suficient de \"updatat\", suficient de infiorator, suficient de generos, suficient de pervers, ca sa poata fi citit sau interpretat, de un singur actor sau de un tandem. Cel mai mult m-au impresionat curajul dar si eleganta cu care scoti la lumina toate zoaiele dinlauntru fintei si destinului, fara sa murdaresti ideea de om. Intamplarea aceea adevarata este cutremuratoare, dar si ilustrativa pentru conditia umana...Realitatea dovedeste ca, la diverse cote de dramatism, lucrurile chiar asa stau, si, cu greu poate sa spuna cineva, mie nu mi s-a intamplat chestia asta nicicand, pentru ca este acolo o \"gena\" a memoriei ancestrale si totul, dar absolut totul ni s-a intamplat si noua, in trecut sau in viitor. Toti suntem pe ringul de dans lesinati. Daca nu murim, traim mai puternici,doar dupa ce...dar si despre asta, ca si despre clopote ai pomenit tu. Revenind la text, evident ca nu-mi place ca DUMNEZEU joaca barbut, pentru ca Dumnezeu, care m-a creeat pe mine, nu invarte niste zaruri-adevarate sau masluite-rugandu-se ca ele sa cada astfel incat lumea sa nu se prabuseasca. Si nici cu promovarea homoxesualitatii, nu ma impac, pentru ca, nu mentalitatea Romanilor trebuie schimbata ci mentalitatea omului NOU. Este adevart- lumea buna din antichitate nu se impiedica de problema sexului, cand facea sex si Roma poate fi judecata ca inapoiata la raport de moravuri, daca o comparam cu Grecia, unde marii filozofi erau si iubitori de copii, iar pedofilia, nu numai ca nu era socotita ABOMINABILA ci conferea un plus de noblete. Si ideea cu femeia legata de scaun imi place mai ales ca-mi aminteste de un tablou cutremurator: treceam intr-o zi de vara pe langa o bodega. Usa era larg deschisa. La mese betivi de betivi.La picioarele unei mese o femeie care, banuiesc, ca nu era mai beata ca ei, ci pur si simplu mai \"inteleapta\". Statea acolo ca un caine credincios la piciorele stapanului.

Domnisoara cu marea in buzunarul de la piept, ce mi-ai facut cu pescarusii tai, m-ai thot invartit, pana m-ai inaltat la ceruri de borangic si santal, unde m-am trezit redusa la partea de luna a punctului(:
In partea luminoasa au ramas: fata ie-ciocarlie, Carmen Belladona, si Anne-Marie.
Ela tese aripi din vise, Carmen care nu este ceea ce este, le aspecteaza astral, iar Anne ne explica cum sa zambim punctual in fotografia de grup cu 3 doamne si-un PUNCT.
Multumesc,

Ion negativ, da. Daniel, vom vedea. Poate te va place si el:)

(:

Precizari:
Acesta poezie ar fi trebuit sa fie dedicata un pic domnului Tenenhaus, un pic Elei, un pic domnului Peia, un pic lui Brancusi, un pic lui Pitagora si-un pic mai mult-lui Nichita.
Punct si de la capat.

*
Draga Anne-Marie, crezi ca voi reusi sa scriu un multumesc in forma de triunghi-lumina?
**
Bogdan draga, inca nu am murit, si tu- nu esti tei frematand...chiar daca la varsta de 18 ani esti Fat-Frumos, calare pe-un cal nazdravan. Sa vad cu ce te lauzi cand vei ajunge la varsta mea:) Pana atunci, multumesc pentru bagarea in seama si bucuria de a-mi aminti sa-l recitesc pe Eminescu- stii la capatul vietii avea tot felul de obsesii. Ce bine ca tu nu esti ca nu esti, nici aproape de sfarsit si nici de inceput.
***
Domnule Atropa Belladona, nu am inteles commul dar va multumesc pentru semn si provocarea de a gandi.
****
Domnule Luchi Tenenhaus,
Multumesc, asa cum spuneam de la \"Vieti Paralele\" a reinceput totul:)
*****
Domnule Ioan Peia,
Daca voi primi un pumn de seminte, o sa le plantez. Daca El va vrea, vor creste. Multumesc ca v-ati indurat de mine si ati raspuns prezent, repetatelor mele invitatii. Si, evident, onorata de vizita si multumiri pentru poezie.

Ioana,
Am asteptat si am tot asteptat commul domnului Peia. Pentru ca s-a facut noapte si eu plec sa-mi vad nepotul, trebuie sa renunt la asteptare si sa repet:

Ioana,
Eleganta. Cu siguranta, ogarul este afgan. Cu siguranta, e cal. Cu siguranta, \"calul nu e om\", cu siguranta, omul este si cal, si ogar, si magar, si zare; cu siguranta la cer se-ajunge prin groapa sapata in desertul de asfalt.Asfalt de asfalt, cu reminescente de pamant. Cu siguranta corabia fantoma ne scapa de noi, cu siguranta \"un porumbel aduce paharul\", cu siguranta arta de a zbura se invata in tabara de citire in suflet, \"dincolo de cladirea bancii, de spitalul municipal\". Cu siguranta, la sfarsitul timpului se va alege neghina de grau. Unul dintre criterii va fi siguranta cu care \"ne plimbam in varfuri pe acoperis cuvintele\" dar mai ales impactul vocalelor.
Cu siguranta, cu ajutorul dictionarului de simboluri, oricine poate descoperi de ce acest \"duplet\" este o poezie hermeneutica. Cu siguranta, cine a zambit la citirea textului are umor. Cu siguranta dincolo de ocean este ce este, APA. Cu siguranta poezia ta mi-a amintit de basmele pe care le parcurgeam in galop in oaza copilariei.
Cu siguranta iau TREI smicele de mar, si apa vie, si apa moarta, de unde se bat muntii cap in cap, si las o stea.
Cu siguranta, daca \"vei pune mana la ochi streasina\" o vei vedea.
Morala: pana si corabiile trebuie botezate ca sa nu le scufunde in adancuri vanturile, valurile.

Voi reciti si de va fi sa fie o sa postez si o erata.
Multumesc,
carmen visalon [10.Jan.06 11:57]

La multi ani!

Culeg din zapada versurile care mi-au placut mai mult si mai mult.

\"nu refuza aerul fierbinte pe care-l arunc în plămânii tăi
locuim într-un animal, cu sângele lui hrănesc minuscula nevoie de viață
cel mai mult loc ocupă desigur pălăria mea făcută cioburi\"

Multumesc.

din penele ei a aparut dictionarul de neologisme, editia de lux- Lord of the dreams, editura Agonia, Bucuresti 2006.
nici nu am citit si am inceptut sa :))))))), oare, povestea trista cu final neastepat imi aminteste de ce-am uitat.

Pitagora.

Adrian,
Un coleg de-al meu citindu-ti poezia a inceput sa recite versurile lui Adrian Paunescu: \"puteam sa am un os cum au toti robii, sa-l rod meschin si fara de idei\"
Eu, cand ti-am citit poezia m-am gandit la mine,la pieile rosii din oasele mele gri, la prietenii, si aportul de kalciu, care ma ajuta sa deschid ochii in interiorul meu gol, cu toate ca nu sunt adepta \"telurilor inalte\"-pe care le-as radia, cred ca se mai poate lucra la strofa cu rastignirea.
In rest, poezia acesta este si nu este in stil farmazon si printre preferatele mele.

Maria, asa cum ti-am spus am citit aseara, in mare graba, sarind peste randuri, scenariul mi s-a parut bine scris. Subiectul interesant, imaginile puternice. Dar, spun dar, pentru ca s-ar putea sa nu fi inteles eu bine, mie mi se pare periculos sa promovezi subtil, cu talent si inteligenta, rafinamete contra naturii. Este parerea mea, si este rusinos sa afirm asa ceva intr-o perioada a sexulalitatii fara frontiere si bacantismului cvasi gol, in care exista pe piata tot felul de produse artistice -unele de o incontestabila valoare artistica- care sustin ca tu ai dreptate, si nu eu. Acum, daca tot am printat textul, il voi citi atent si voi reveni.
Cat despre raspunsul la intrebarea, de ce ma feresc sa critic, ti-l voi da dupa ora 18.00.
Multumesc.

se facea ca erai ie
si eu o cruce de floarea soarelui

se facea dimineta, si luna, si borangic
acolo in tara peretilor cu fata la ceas

iti amintesti ce frumos se facea,ca tu visai si eu iti priveam visul spunand-mi: Daca-l dezbraca, si-l pune pe umeras, acum i-l fur.

Buna dimineta Ela!

Cel mai mult mi-a placut in viata sa dansez:), poate, din cauza iubirii de clopote a bunicului meu, poate, pentru ca trebuia sa intalnesc tot acel sir nesfarsit de femei, de barbati, pe care sa ii iubesc, poate trebuia sa-i iubesc asa cum...iubeste un om puternic, sau poate un om slab, poate... sunt atatea intrebari si atat de nesfarsite raspunsurile-ca eu sa pot judeca inainte sa citesc cartea. Cu siguranta, Eu am o gramada de prejudecati. Unele dintre ele sunt foarte puternice...si totusi, uneori, rareori, incep sa privesc oamenii prin ochelarii cu rame de baga a unui zugrav de firme: il chema Istrati si Panait. El era cu adevarat TOLERANT. Nu din rafinament, nu din perversitae, pur si simplu din toleranta. Poate de vina era mama lui, sau grecul lui tata...Poate ar trebui sa-ti spun ca am citit textul tau printre randuri, si nu am inteles prea bine ce si cum si de ce pe femei le cheama Carmen si Lise-Lou. Poate va trebui sa vizitez Barcelona, sa raman o tipa de moda veche si sa-ti spun: ai scris cu mult suflet un text interesant. Si totusi...dar cine sunt eu sa judec?

provocarea de a trece

Pentru rescrierea suprarealista a povestilor, pentru provocarea a trece dincolo de oglinda, pentru parfumul florilor de cires si portia de sake, pe care stie sa o toarne in ceai, pentru arta de a face filozofie in miniatura si, nu in ultimul rand, pentru ca o iubesc pentru ca ma obilga sa simt ce gandesc si ce nu gandesc: MULTUMIRI. De rest, o steluta.

varianțiune pe tema întunecimii vânatorii
e luminișul.

șterg conexiunea, ea rămâne.

lupul poet are ochi ca sa te vada mai bine.

fericirea e năpârlire de măr
(cu cât mai adancâ cu atât mai amară)

înțeleptul aruncă inelul în apă
neînțeleptul Solomon își cumpară o harpă.

regina din Saaba...