Apartenență
Am deschis ochii Către azuriul cerului Și-am crezut că-i aparțin. Am închis ochii Și-am visat la adâncul mărilor, Crezând că-i aparțin. M-am trezit și-am constatat Că aparțin
CCCarmen CodreanuNostalgie
Mi-e foame de-un colț de iarbă, De-o rază de soare Și de un scâncet de copil nevinovat. Mi-e sete de licoarea izvorului de cleștar, De plânsetul norilor Și de zâmbetul cald al
CCCarmen CodreanuCândva…
Cândva, am vrut să mă înalț până la stele, Să mă spânzur deopotrivă cu ele, De infinita boltă cerească. Am vrut apoi să mă cobor în gropile fără fund ale oceanului planetar Picioarele să mi
CCCarmen CodreanuPerenitate
Mormântul meu E-o oază de lumină și-ntuneric. Sufletul meu E-o oază de-nălțimi și adâncimi. Ochii mei, Două imense lacuri înveninate Picură încet, încet Boabe de mărgăritar În țărâna
CCCarmen CodreanuFrați
Lacrimile ploii Stoarse dintre genele norilor Sunt și lacrimile mele. De câte ori plâng, Plânge și cerul de mila mea… Cerul și eu, Două fărâme de haos, Ne înfrățim prin lacrimi de
CCCarmen CodreanuAș vrea
Aș vrea să fiu stâncă La țărm de mare. Talazurile să muște din mine Pietre enorme… Să mă scufund în nucleul plasmotic al Terrei, Și să renasc stea De-a pururi călătoare în haos… Spre
CCCarmen CodreanuSunt
Sunt lacrima pură Din cristalul pur Din sângele pur al zeilor galactici. Zbor spre infinit Înconjurată de stelele existenței și neexistenței mele; Mă cufund în timp și spațiu Spre a trăi
CCCarmen CodreanuFantezie
Copac în genunea uitării Mă-nalț peste timp. Sorb aerul și devin granit În centrul furtunii. Crengile mele lungi, groase, noduroase Sprijină bolta pe umeri. Ochii mei
CCCarmen CodreanuTristețe
Ciorile, Solii negre ale sufletului meu înghețat, Strivit, Fără urme de dragoste Zboară în unghiuri ascuțite Întunecând cerul. Croncănitul lor aspru, Asurzitor, Îmi veștejesc sufletul,
CCCarmen CodreanuPrimăvara
Primăvara vine, vine pe pământ Și așterne-n cale petale și vânt, Flori mirositoare, Gâze mici, la soare… Păsările călătoare S-au întors din nou acasă; Rândunica migratoare Face cuib la noi
CCCarmen CodreanuOraș natal
Odobești, pământ cu flori Cu vin dulce în urcior, Oraș dulce, moldovean Cu privire de muntean Odobești podgorie, Oraș plin de glorie, De oameni gospodari Și de meșteri făurari. Odobești,
CCCarmen CodreanuTriunghiul morții
Negru e pământul, Negre și sufletele noastre, Negru e și Haosul. Acestea trei, Ca un triunghi al morții, sau poate al vieții Formează ceea ce se numește Univers. Poate că fiecare fărâmă de
CCCarmen CodreanuVisare
Somn cenușiu Plutește-n ochii mei marini Închizându-mi-i Candoare cenușie Sălășluiește în sufletul meu Îngropându-mi-l. Aș vrea Să plutesc către înaltul cerului Ca un fulger
CCCarmen CodreanuCugetare
Întunecimea zărilor târzii o respir în fiecare seară. Sufletul mi-e pojar și arde ca o pară. M-am aprins stea și-am murit meteorit. Am licărit și m-am stins în albastrul infinit. Ploi
CCCarmen Codreanu