Carla Biro

Nicolae Popa, ati retinut tocmai esenta textului, initial strofa respectiva se oprea acolo si cred ca voi reveni la formula initiala. Ma bucur ca v-au atras atentia in vreun fel cuvintele mele! Asta inseamna ca ele ca postare aici si-au gasit intr-un fel, rostul. Multumesc pentru semn!

Ela Victoria Luca, multumesc pentru cuvinte, se simte de la distanta ca sunteti dintre cei care se apropie intr-unul din cele mai profunde modalitati, de om si ceea ce cuprinde intr-insul. Ati rezonat la gestul care a condus la scrierea acestui text, la mesaj si la motivatia lui nu atat, la forma, ceea ce ma uimeste. Si mai cred ca dumneavoastra ati rezonat petnru ca e o poezie dedicata lui Dumnezeu si probabil, nu ati putut trece impasibila observand aceasta emotie, revelare, raspicare sau confesiune. Ati vazut dincolo de forma careia, iata, i se reproseaza rigiditate. Toata consideratia mea pentru aceasta privire dincolo de cuvinte si forma aranjarii lor in text!

Mihai Robea, nu cred ca e un e-neologism, cred doar ca este un cuvant care functioneaza perfect ca logica, nu ma deranjeaza si nici nu il voi inlocui sau modifica. Nici formularea de care amintesti nu mi se pare neaparat nefericita, daca e sa gasim noduri in papura, putem. Iar eu chiar cred in ce am spus, daca eu nu as crede, atunci cine? De aceea am si scris textul de mai sus, tocmai pentru ca personal, cred cu putere in motivatia scrierii lui si fiind extrem de personal, nu poate rezona si nici nu se adreseaza intregii lumi. Il ia cu sine, doar cine doreste. Nu ma deranjeaza ca l-a placut publicul sau nu. Stiu ca Altcineva l-a primit cu bine, asta era si scopul scrierii lui. Probabil ca nu ai inteles textul, oricum ar fi, numai bine si tie!

Ioan Albu, felicitari pentru competenta! Printre ceea ce sustineti ca ati citit se pare ca nu s-au aflat importante lucrari de critica literara, de unde sa fi invatat ca o parere fara argumentatia aferenta este doar o afirmatie lipsita de valoare si sustinere. Eu cred cu tarie in autenticitatea mesajului meu, dar daca totusi spuneti ca textul nu aduce nimic nou, v-as ruga sa argumentati si sa-mi aduceti aici mostra de versuri despre care sustineti ca nu sunt noi (daca si altcineva le-a folosit). Si chiar daca o sa fiti nevoit sa dati o cautare pe google, cred ca ar merita, cel putin asa, informativ, sa vedem cine mai vorbeste in versuri despre lectia de umilinta pe care a invatat-o primind doar o simpla veste. Va rog frumos sa-mi aduceti aici poezia sau versurile respective! Chiar vreau sa stiu cu cine ma aseaman! Fiindca fara o argumentatie de rigoare, afirmatiile dumneavoastra raman nefondate! Si in consecinta, nu pot fi luate in considerare. Si eu pot spune ca textul pe care il scriu acum este de culoarea: \"negru\", pe cand el apare editat intr-un visiniu. Fara explicatia sau argumentarea cum ca textul comentariului, inainte de a fi trimis este negru si apoi, la postare apare intr-o alta culoare, opinia mea nu poate fi considerata a fi reala, in consecinta, nu are valoare fondata pe consistenta argumentului. Ceea ce este poezie si ceea ce, nu, folosind o afirmatie nefondata, chiar daca va supara asta, nu dumneavoastra hotarati, cu toata competenta pe care o detineti! Din punct de vedere logic si informativ nu demonstrati nimic decat poate un soi de lauda de sine care poate si mirosi, la o adica. De aceea, va provoc sa-mi si argumentati prin aducerea versurilor aici, acelea asemanatoare cu ale mele si scrise anterior mie! Multumesc anticipat!

Multumesc frumos Alice! Nu pot renunta la ele, ca sunt din context, sa vedem, poate o sa mai modific pe ici pe colo. Oricum retin parerea ta! Cu stima!


Anghel, da, stiu ca o repet, poate o voi taia din prima parte. Deocamdata o citesc si mi se pare ok asa, fiindca asta e si ideea: karma. Multumesc mult de trecere! Mai zic :)

Ipostaza interesanta a temerii, recunosc, mi-a indus putin in eroare orizontul de asteptare, teama pornind de la afirmatia ca dragostea nu are sedile ci doar consoane si vocale repetabile, apoi temerea trece prin dimensiuni temporale, raportandu-te tu, om, \"masurabilul cu compasul\" la nemarginirea (temporala si repetabila) a noptii, apoi extinzi motivul \"teama\" conferindu-i cateva tuse existentialiste \"viata incepe si se termina dintr-un punct\" si apoi ma gandeam unde mai poti ajunge, ca tu sa te intorci la iubita, la un spatiu real, concret, al strazilor (mi-a amintit de sarutul pe talpa al lui nichita), ca in final, teama sa se restranga la un gest plapand, inofensiv, gingas, claustrat intr-un caus, e intr-adevar o traire bulversanta!
Cu adevarat zambitoare, poezia!
Te mai citesc.

Da, da, da, chiar simtisem ca acel \"tu\" as putea fi eu, (in cazul in care mi se dedica) ei, atunci da, ma voi gandi, te voi cauta in poezii si poate am sa-ti dau o replica. :)
\"scheunai tu cu mine de foarte sus\", e interesant, eu niciodata nu m-am vazut sus, doar jos, sub nisip, sub lumi, sub pamanturi. Incercand zborul frant. Mereu aruncat. Gratuit.
Da, atitudine oarecum optimista, la tine.
Multumesc Ama, chiar mi-ai facut o surpriza! :)

Interesanta optica si transpunere, descopar poezia si ma intreb daca mie mi se dedica. Mie? te intreb Ama, s-ar putea sa ma insel, dar curiozitatea nu-mi da pace, asa ca indraznesc sa mai intreb odata cu uimire: mie?
Daca nu sunt eu, ignora-mi, te rog, indrazneala.

Carla