Apar brusc în câmpul tău vizual.
Le vezi cu coada ochiului.
Încep să alunece insidios
În întunericul zilei,
Pe lângă pereți, spre tine.
Refuzi să le dai atenție.
Privești în altă parte,
Ai lucruri
Bucurie cu ochi de ursuleț,
Oglindești constelații și stele,
Grăbești prin viață cu pas îndrăzneț,
Descoperind lumi ascunse în ele.
Altruist alpinist cucerind vertical
Nebuloasa din jocul cu mărgele.
Nu mai plânge, mamă,
Nu renunța, tată,
Copilul va fi bine.
Chiar dacă acum
Îl dor toate îndoielile
Și ezitările adunate în palme
În nopțile prelungite.
Chiar dacă acum
Stă în dezechilibru
Pe sârma
Lumini aprinse ard
În cutii de chibrituri,
În cutii de pantofi.
Baloane captive se zbat –
Egouri legate de gratii
Imaginare.
Și tot felul
De alte jucării de adulți
Cu sau fără copii.
Iubești și urăști
Tinerețea
Când o vezi în jurul tău,
Când stă la masă cu tine,
Când își expune indecent
Și cu mulți decibeli
Toate convingerile
Care mai târziu
Se vor dovedi atât de greșite.
Și te
În dimineața aceasta,
O ploaie de toamnă,
Așezată, domoală,
Confiscă orașul.
Clădirile ude
Așteaptă cuminți
Să fie trezite la viață
De oameni grăbiți.
De pe parbrize,
Reflexii de gânduri
Alunecă
Întunericu-i luminos,
Liniștea-i zgomotoasă,
Căldura înghețată
Te-nconjoară treptat.
Te răsucești sacadat,
Să te scuturi de gânduri,
Dar nu ai scăpare,
Noaptea-i prea mare.
Foc,
Roată,
Ecran
Și abis.
Ardem rostogolit
Prin viață,
Mai mult privind.
Așa ne împing Visătorii înainte,
Cu nemiloasă indiferență,
Până la limita la care
Imaginația lor
Devine acel ceva
Ce nu ne
În toate părțile casei,
Stă îngenuncheată-n pământ
Truda mâinilor care au știut
Să clădească o tihnă.
Bucurii și tristeți,
Dezamăgiri și speranțe,
Lacrimi și râsete,
Au intrat și-au ieșit
Prin uși
Numere crescătoare
De la 1
La cât a primit fiecare.
Se adună tăcuți,
Mai întâi neștiuți
Și ușori.
Apoi semeți,
Îndrăzneți
Și-amețitori.
Pe urmă,
Din ce în ce mai grei,
Mai vinovați,
Iar în final
Când cineva se gândește la tine
Și îți arată
Cum miroase o pâine
Proaspăt scoasă din cuptor.
Sau o tartă de pere
Plină de gutui.
Sau când îți trimite un zâmbet de ciocolată
Fără să-l ceri.
Ai rămas cu gândul la visul
În care ți-ai reîntâlnit părinții.
Nu erați bucuroși.
Apoi aștepți
Să se întâmple ceva rău
Și umbli cu grijă prin zi,
Iar când trebuie să vorbești,
Mai bine taci.
Ziua întreagă te rogi în gând
Pentru copilul care dă un examen.
E doar câte o frântură
De rugăciune
Din când în când.
Că nu poți mai mult.
Iar seara nu știi
Dacă a fost de ajuns sau nu.
Dacă ai fost
