Poezii

Apar brusc în câmpul tău vizual. Le vezi cu coada ochiului. Încep să alunece insidios În întunericul zilei, Pe lângă pereți, spre tine. Refuzi să le dai atenție. Privești în altă parte, Ai lucruri

Bucurie cu ochi de ursuleț, Oglindești constelații și stele, Grăbești prin viață cu pas îndrăzneț, Descoperind lumi ascunse în ele. Altruist alpinist cucerind vertical Nebuloasa din jocul cu mărgele.

Nu mai plânge, mamă, Nu renunța, tată, Copilul va fi bine. Chiar dacă acum Îl dor toate îndoielile Și ezitările adunate în palme În nopțile prelungite. Chiar dacă acum Stă în dezechilibru Pe sârma

Lumini aprinse ard În cutii de chibrituri, În cutii de pantofi. Baloane captive se zbat – Egouri legate de gratii Imaginare. Și tot felul De alte jucării de adulți Cu sau fără copii.

Iubești și urăști Tinerețea Când o vezi în jurul tău, Când stă la masă cu tine, Când își expune indecent Și cu mulți decibeli Toate convingerile Care mai târziu Se vor dovedi atât de greșite. Și te

Bulgărași de toamnă colorată Pictează trotuarele gri. Vor aduce-alinare mormintelor, Prin cei vii.

În dimineața aceasta, O ploaie de toamnă, Așezată, domoală, Confiscă orașul. Clădirile ude Așteaptă cuminți Să fie trezite la viață De oameni grăbiți. De pe parbrize, Reflexii de gânduri Alunecă

Întunericu-i luminos, Liniștea-i zgomotoasă, Căldura înghețată Te-nconjoară treptat. Te răsucești sacadat, Să te scuturi de gânduri, Dar nu ai scăpare, Noaptea-i prea mare.

Un univers Într-o picătură, Uimire În roșu aprins. Pecetluiește Destinul Pe un termen Extins.

Foc, Roată, Ecran Și abis. Ardem rostogolit Prin viață, Mai mult privind. Așa ne împing Visătorii înainte, Cu nemiloasă indiferență, Până la limita la care Imaginația lor Devine acel ceva Ce nu ne

Toamna târziu, Într-o duminică, Îți încalci promisiunea De a ieși din casă. Te ascunzi între perne si pături Si refuzi să mai fii om mare Până luni.

În toate părțile casei, Stă îngenuncheată-n pământ Truda mâinilor care au știut Să clădească o tihnă. Bucurii și tristeți, Dezamăgiri și speranțe, Lacrimi și râsete, Au intrat și-au ieșit Prin uși

Numere crescătoare De la 1 La cât a primit fiecare. Se adună tăcuți, Mai întâi neștiuți Și ușori. Apoi semeți, Îndrăzneți Și-amețitori. Pe urmă, Din ce în ce mai grei, Mai vinovați, Iar în final

Râzi în oglinda din baie În trei dimineți Dar nu te convinge imaginea Și renunți. Tu nu știi cine ești Până nu te vezi. Ceilalți nu te văd, Dar știu.

Când cineva se gândește la tine Și îți arată Cum miroase o pâine Proaspăt scoasă din cuptor. Sau o tartă de pere Plină de gutui. Sau când îți trimite un zâmbet de ciocolată Fără să-l ceri.

Ai rămas cu gândul la visul În care ți-ai reîntâlnit părinții. Nu erați bucuroși. Apoi aștepți Să se întâmple ceva rău Și umbli cu grijă prin zi, Iar când trebuie să vorbești, Mai bine taci.

Ziua întreagă te rogi în gând Pentru copilul care dă un examen. E doar câte o frântură De rugăciune Din când în când. Că nu poți mai mult. Iar seara nu știi Dacă a fost de ajuns sau nu. Dacă ai fost