Cel mai bun Armwrestler
Forta împinsa la apogeu si dintii scrâsnind violent Tendoane contorsionate si încheieturi îndoite La un pas de dislocare Ochii mai ca îmi ies din orbite Si venele se înrosesc uimite Manate de
Un camp anonim
Un câmp anonim E noapte, iar în zare vad doar cerul albastru si rece Plin de stele împrastiate pe imensitatea lui tainuita Sunt ca zaharul pe o catifea neagra Ochii si sufletul îmi tresar
Luna
Pe cerul instelat se plimba visatoare Luna cu a sa rece infatisare Ce palida si trista pare Si mai mereu intreaba noaptea Cat timp a trecut oare Decand a ta carare Luminez fara
Cimitirul
Totu-n jur se impresoara Cu un aer misterios Durerea rece a nefiintei E pregnanta in cimitirul gol Doar pamant si piatra moarta E tot ce se mai vede acum Atatea vise s-au pierdut in
Batranete
Zapezile batranetii s-au amestecat Cu culoare parului meu de altadat Sufletul mi-e greu si trist Ce e viata? Ce e lumea? Cine stie sa imi spuna? Ce rost are iubirea? In aceasta lume
Iubire imposibila
In lumina noptilor ce trec Revad un vis ferice de iubire Nu e al meu, e visul tuturor Celor ce au privit tristi spre stele Caci noi suntem trecatori Dar in fiecare stea pe cer Se imprima o
Epitaf
Un vis se pierde-n asfintit E al vieti mele vis ce a murit Sub soarele alb ce a apus Atat de repede-n amurg In departare doar o raza blanda Se mai intrevede printre norii albi plapanzi E luna
