Inima argintie

Tu ești ecou amar , un chip frumos ca o durere. Privește fără să zărești ceva Și mă vei simți. Căci tu ești departe În noapte! În cerul senin, albastru ca smaraldul În luna aurie ce-acoperă înaltul, În zari senine fara noapte, ploaie si suspine. Þi-am dăruit ce nimănui n-am dăruit vreodată Iubirea mea închisă într-o inimă argintie.... Poate-n lumea ta Își va găsi uitarea. Să-mi pui dragostea-napoi în suflet... Să nu mă sting ca focul în zăpadă, Să nu mă pierd în vesnicie. Să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare Și gândind că dormi, îți sărut ochii închiși Până surâzi , zambind un timp. Caut în fiecare noapte, Iubirea ce-a plecat cu o inimă argintie. O inimă ce-mi păstrează și astăzi Sufletul tanjind de bucurie. Renunț, revin și uite așa Simt că îmi e totuna Mai ține-mă-n viață Păstrându-mi sufletul Ca să pot trăi într-o inimă argintie