Poezie
Strigam surd
1 min lectură·
Mediu
Lăsasem timpul să decidă
asupra strigătelor mele,
iar noaptea-n vis
trăiam fantasme
despre frumoase iele ce
mă învățau să joc din palme,
să cânt și să bat pasul,
iar eu le învățam la rându-mi
să strige,
când ar trebui să tacă.
Treburi lumești, știi bine!
Însă, de la o vreme-ncoace
mă tot împunge dimineața
să mă trezesc din amorțire;
dar eu mă țin de perna asta
rămân în țara mea de basme
și las pe alții să-mi decidă vrerea.
Nu-i bine?
De aici se vede totul altfel.
De-abia mă-ncap între suspine!
De-abia disting între feline!
...lăsasem timpul să decidă
asupra strigătelor mele;
eu să-l orbesc, dar el mă vede
și-aș vrea să-mi lase
loc și formă pentru chemările
ce-au apucat să strige sec
când după mine,
când în neștire.
002.087
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Camelia Petre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Camelia Petre. “Strigam surd.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camelia-petre/poezie/57773/strigam-surdComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.