Poezie
Toamna prin mine
1 min lectură·
Mediu
Fereastra chipului tău
A rămas deschisă de-astă vară.
Dincolo de ea
Se aud frunzele foșnind,
Și-n ritmul lor ultim
Se simte încă parfumul vegetal
Ce se retrage colț cu colț,
Atât de tare încât
Nările încep să mă doară
Și-mi sângerează picuri de rouă
Pe ambele brațe.
Întind mâinile și vreau
Să cuprind razele
Zilei de astăzi
Ca respirându-le din sine-mi
Să pot reda naturii,
Prin fiecare deget rămas deschis,
Ființarea mea.
E bine acum
Și-mi pare că se mai aude
Doar toamna pașilor întregi
Galopând prin mine.
022.850
0
bataile inimii mele, ce chestie sa iti iei viata in maini.
trec zile si clipe
selectiv, numa lucrurile bune imi vin in minte.
se facea ca era o padure inalta
si apa clipocea usor curata
eram printesa in colanti scurti
roz cu buline zambeam colorata
se cauta pietre si mici cu salata
mirosea si a cantec de pasare
in cuib aranjata
si mai ales a tine
Ardealul e leagan si matca
ptiu.....
insuportabila amintire
fiinta asta ferecata
a dragostei ce ne leaga
un acasa ce nu-l mai am niciodata.
atata de multe a-uri, de inceput toate.
eu am inceput cu tine......amin.....
asa sa ne-ajute Dumnezeu
si-acum si-alta data
se facea ca schimbam o roata
frunzele radeau in jur uimite
mi-era cerul albastru durerea uitata.
si acum? ce e cu picaturile alea de sange pe maini.
niciodata toamna nu fu mai frumoasa.....
nu mai vad copacii si aerul
rasfirat de treceri si gogosi albe
pierdere de la vatra.
cred ca realizezi ca mi-a placut, Camelia
excelent, curat scris si fermecator pe total