Ruga din noapte

da, da..plata
plata e amara de obicei, la pachet
s-o savurezi singur, acasa
daca mai ai desigur masa.

si eu as trage un strigat nebun
ca un fel de racnet spart pe camp
e o iarna dusmanoasa in fulgi albi baloasa
si tremura campul asta de copaci descaranti
cu soparle si soboloani frati

ochii aia care ii am aici in urechea stanga
imprimati
verde departe, pamant si ape

stateam cu capul la pieptul tau
fara timp si nevoie de aer
ca o frunza pierdut-aninam
desperare.

de-as fi si eu o picatura, un porumbel sau o cioara urata
sa-mi iau aripile
sa pot sa ma fac nevazuta
o zi, un an sau macar urmatoarele sapte varste
mi-as face cuib modest de gainat
sa dorm la tine la geam sau pe umar
gangurind vrute si nevazute.

ti-ar creste si tie copii frumosi
i-as lua sa stii de la scoala
nevasta in timp ar uita tot ce-a fost
durerea amara
din cand in cand colivie
as fugi in tomnatece zboruri la apa
sa-mi adap privirea cu cerul
si zapada in viscol suflata.

.........................
morala:vad ca nu mai stii sa intelegi
suspect studiezi
eu noaptea nu dorm de albastru
pierdut de astru
otravite caderi in pat lat si tare
mirosind a rasuflare