O celebrare a ființării – Tellus

Mi-au fost dragi cărțile îndelung migălite de autorii lor, de parcă aceștia ar avea în minte creația unui copil de hârtie, însuflețit de cuvânt, șlefuit ca formă și prezentare de însuși ADN-ul poetic. Așa este „Tellus”, volumul de debut al poetului Călin Derzelea, o carte proiectată în spațiul visului personal, având formă estetică după chipul și asemănarea unui interior sensibil și profund. Tema cărții se relevă încă de la imaginea coperții, creată de poet, unde palma bunicii, fotografiată de el însuși, cuprinde cu gingășie titlul cărții, asemeni unor artere fine prin care pare că pulsează sângele vieții. De altfel, cartea este ilustrată cu fotografii simbolice, alb-negru, realizate de poet în locuri dragi, care completează cu imagini contemplative textul. Simplu, elegant, de la prima vedere volumul vorbește despre un autor care respectă, iubește și venerează poezia, actul creator în sine. Detaliile estetice te introduc ușor în atmosfera misterioasă a versurilor ce nu se lasă cucerite de la prima citire, ci crează o stare de clar-obscur în imaginația cititorului, invitându-l la meditație, adică, la un gest mai profund decât răsfoirea fugară. Vorbindu-ne de la început pe tonalitatea dorită de autor, volumul se insinuează în viața noastră cu o finețe remarcabilă. Începutul literar este dedicat mamei, o doamnă cu totul specială, și bunicii, cărora a știut să le prelungească prezența dincolo de oglinda sufletului. De la bunică la mamă, apoi la el însuși, migrând spre cititor, urzeala rădăcinilor vieții devine vers, într-un nou orizont. O carte ca o întemeiere, prin care sevele energiilor românești urcă spre viitor. De altfel, Călin Derzelea nu se sfiește să adopte într-o manieră modernă, teme vechi, surprinzănd prin ingeniozitatea reorganizării estetice. In poezia Bolero, ritmul poetic sugerează pașii ielelor (m-a luat/m-a luat de mână/m-a luat de mână și în joc m-a tras/în jocul flamei cu miros de ars/ a ielelor stăpână), așa cum în Cântec, străvechi mitologii urcă spre noi într-un gest firesc (Murmură pajiștea/pagină dezlegată/Din volumul/Pământului/Legănată de plug/Vânturată de fiară), pe care azi, într-o lume amețită de iureșul modernismelor, abia dacă le mai recunoaște cineva, neîndrăznind să le actualizeze prin vers. Călin Derzelea are curaj, crede în mesajul lor și reușește să le dea glas, să le reînvie cu originalitate. Tema pământului (Tellus sau Terra Mater), ca vatră, energie, zeitate leagăn, noroi existențial, răscumpărare și speranță, greutate, regăsire, protecție și sens, regenerare și orizont, ca mamă și tată, ca sine, este migălos frământată în creuzetul emoțional, devenind inepuizabilă hrană(unde ai sădit fărâma va crește din eon împletire – poezia „Tellus”). Pe acest portativ al materiei generice, lumina și gândul desenează note originale, o ființare puternică a poeticului (“Neuroștiințe pe plajă” – una dintre cele mai frumoase poezii, care îi prefigurează stilul viitor). Fără seva hrănitoare și protectivă a Terrei, aducătoarea tuturor transformărilor noastre, nu am fi posibili, așa cum, fără poet, poezia, creația, nu ar exista(„Contorsionism”). De la întemeierea lumii, până la diurnul citadin, călătoria versurilor sale este o recompunere lirică a unei identitați, clarificare prin care poetul își configurează matricea literară. Vocea interioară - și ca atare stilul - are o tonalitate gravă, șoptită, sugerând misterul existențial. Mesajele, metaforele, sugestiile devin de asemenea purtătoarele unor emoții vechi, de aceea vocabularul conține cuvinte cu rezonanțe adânci, inconfundabile, uneori străvechi (centaur, tăciune, răpit, cuptor, sfârâie, pustii, soartă, vrajă, candelă, găselniță, pustnic, fiară, stîpân, căuș, bezmetic, războinic, scoarță. mămăligă, zămislește, vântoasă, etc). Călin Derzelea nu este adeptul artificiilor, al jocului poetic fără sens, ar inovării facile, el apelează la sensuri filozofice, de multe ori mitice, cărora le dă o cale metaforică dictată de înțelegerea personală a lumii, inovând profunzimi, nu doar imagistică. Defininindu-și scrisul ca pe o „necesitate de comunicare mai înaltă”, el preferă să își pună cititorul la încercare, chiar dacă știe că acest drum este mai greu, dacă ar fi să conteze succesul imediat. De altfel, a ezitat să publice, sfiala în fața acestui demers vorbind despre responsabilitatea în fața cuvântului. Meritul tipăririi acestui volum de debut revine Editurii „Grinta” din Cluj, în cadrul unui proiect de promovare a poeților debutanți valoroși din toată țara. Membru al Cenaclului literar „Atitudini”, al Casei de cultură „I. L. Caragiale”din Ploiești, autorul volumului de debut „Tellus” rămâne o prezență pe cât de discretă, pe atât de convingătoare, care ne permite să fim curioși în privința evoluției sale ulterioare, dar încrezători. Copacii de esență tare cresc încet, nu e așa?