Poezie

Fiece glonț...

1 min lectură·8 ianuarie 2018

Mediu

Fiece glonț al gândurilor triste

Prins între lacrimi, perne și batiste

Așteaptă ora să se frângă-n două

Să curgă-n visul peste care plouă

Fiece glonț al colțului de lume

Ce știe doru-n palme să-l adune

N-așteaptă, se revoltă și-apoi tace,

Din foi de umbră deasă se desface.

Cu unghii verzi de iarbă hăituită

Luntre ți-am fost, oglindă despletită.

Să mă îmbrac cu tine la amiază,

Și-n ochiul pelerin ce nu cutează,

Să se ridice spectator orb-mut,

Să te răstoarne-n caldul așternut.

Ingheață iar minciuna pe sub geană

Și prafu-ncepe cald să se-aștearnă

Cum glezna de păduri și amorțire

Se răsuceste, albă și subțire

Genunchiul nopții cade-n maci răpus

Printre cuvinte care nu s-au spus

Fiece glonț când dau măceșii-n floare

De veghe stă în lanul de mirare

Și julitura ceții de pe poartă

Ne vindecă de toate și ne iartă

001.268

CAMELIA FLORESCU. “Fiece glonț....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camelia-florescu/poezie/14118666/fiece-glont

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.