Poezie
Fantomele eului
1 min lectură·
Mediu
FANTOMELE EULUI
Poate c-ar trebui să alerg
dar mi-e teamă
că urmele pașilor mei
o să mă fugărească
până în lacrima strămoșilor
prelungă și infinit de curgătoare.
Mi-e frică să întorc capul
ca nu cumva urmele pașilor mei
să ia chipul sălbaticilor cai ai deșertului
Cuget și tac.
Mi-s martori și tovarăși
tăcerea și propriul eu.
Mă voi opri din această fugă
De mine, de strămoși, de eu.
022378
0

nu mi se pare a ideea poetica e de substanta, dar poiate ca nu am priceput eu.
papa ne mai citim
p.s. ai grija la constructia gramaticala.