Monolog in obscuritate
MONOLOG ÎN OBSCURITATE Aripile mi-s frânte Zborul mi-e cenusă Cerul nu știu unde s-a ascuns Către ce lume să-mi plec Ochii străpunși de întunerecul ce mă înconjoară Nu mai am
Metamorfoza
Metamorfoza Iubite, lasă-mă s-alerg să mă prefac într-o scoică de mare iar tu să mă atingi, să mă culegi cu o simplă sărutare. Eu să fiu val tu stâncă sau mal să mă
Rugaminte
R U G Ã M I N T E De prea mult dor Cuvintele și-au supt esența ultimului gând ce voiam să ți-l spun. Stigmatizat, mi-e sentimentul ! Nu lăsa totuși iarna asta să ningă
Pacat
P Ã C A T Neștiind te-am iubit, increată fiind Neiubind Te-am dorit, nedorită fiind și acum, contemplând Pagini de suflet Îmi răspund : Fiind.
Fantomele eului
FANTOMELE EULUI Poate c-ar trebui să alerg dar mi-e teamă că urmele pașilor mei o să mă fugărească până în lacrima strămoșilor prelungă și infinit de