Trebuie sa plec

Ha, ha!

Să râzi de viață, trăgând dintr-o țigară

și văzând fumul coborându-se spre cer!

Cafeaua amară îți colorează dinții,

nicotina cea dulce îți veștejește mustața,

buzele strânse mușcă din filtru.

Totul e pe pământ. Corpul e pe pământ. Vântul e pe pământ. Zăpada e pe pământ. Soarele e pe pământ.

Dar gândul...

Gândul.. unde e oare?

Încearcă să zboare oare? Să își ia avântul, purtat de notele dulci de pipă, mereu calde?

Încearcă să se îngroape? asfixiat de lipsa aerului, să se avânte în căutarea Persefonei, mereu și mereu fără succes?

Ha, ha!

Ultimul fum din țigara asta nenorocită!

Trebuie să mă duc să îmi iau alt pachet.