Poezie

Repetare

1 min lectură·8 iunie 2016

Mediu

Uneori,

nu-i așa că speri prea mult?

Când aproape crezi că norocul,

soarta,

divinul

încă există în tine.

Și nu ești singur, când ridici din pământ ochii

și zărești,

parcă,

un chip care te privește

și te lovește

și care, în cele din urmă, din prea multă speranță,

te amăgește.

Și încă ești singur.

Singur de tot.

Atât de singur încât crezi că timpul se oprește

și minutele devin dilatări

nesimțite

ale timpului.

Și te culci.

Pentru o nouă dimineață

și speranță.

00978

Cambanache Ion. “Repetare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cambanache-ion/poezie/14093153/repetare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.